Cum sunt împărțite lanțurile hoteliere în funcție de categorie

plai

PLAI XI – povestea continuă între 8 şi 11 septembrie la Timişoara

question_answer0
IN Casual stuff

plai_xi

Anul trecut a fost unul extrem de greu pentru echipa PLAI. Andreea şi Norbert Tako, fondatorii festivalului, au decis să se retragă. Odată cu ei au făcut un pas înapoi şi alţi oameni din echipa de voluntari. La început n-am înţeles motivele, apoi i-am super apreciat pe cei doi pentru puterea de a lăsa ceea ce au construit în 10 ani pe mâinile altora. Nu contează că oamenii care au preluat iniţiativa aveau multă experienţă şi erau de-ai casei, sunt convins că le-a fost extrem de greu. Ştiu cazuri de oameni care n-au avut puterea asta, nu au renunţat la timp şi s-au scufundat odată cu proiectele sau afacerile lor.

Însă PLAI continuă, iar line-up-ul din acest an e extrem de bun. Joss Stone, Oi Va Voi şi alte nume interesante de pe scena de world music. O zi în plus de concert, multe activităţi interesante în tot spaţiul de festival + vizionarea în premieră a noului film al lui Cristi Puiu, Sieranevada. Mi-ar fi plăcut să fiu acolo.

Jumătate de PLAIX

question_answer0
IN Casual stuff

S-a dus și ediția a 10-a de PLAI, iar anul ăsta chiar cred că s-au aliniat planetele. N-a plouat, lumea a venit în număr foarte mare sâmbătă, artiștii care au urcat pe scenă au sunat aproape perfect (nu știu cine se ocupă de instalațiile de sonorizare la PLAI, dar cred că e mare meșter).

În timp ce mă plimbam zilele trecute prin Muzeul Satului Bănățean mă gândeam că nu am parte decât de o jumătate din experiență, din ceea ce înseamnă PLAI. Și nu pentru că n-aș fi avut acces la ceva, ba din contră, organizatorii au permis presei să vină și în backstage, ne-au luat în gazdă și ne-au tratat excelent, ca în fiecare an. Doar că PLAIul nu înseamnă 3 zile de concerte și activități culturale, ci luni de muncă. Eh, munca aia, fiorul de voluntar mulțumit că a pus umărul la ceva frumos mi-a lipsit mie. Știu feelingul de la Ideo Ideis și mă uitam cu o mică urmă de invidie la voluntarii care se plimbau fericiți prin Muzeul Satului Bănățean, cu zâmbetul ăla tâmp pe care l-aș recunoaște oriunde. Citeşte tot articolul

De la PLAI pleci mereu cu un playlist nou

question_answer0
IN Muzici

plai_ziua1

Imediat cum pășești în Muzeul Satului Bănățean te conectezi cu o stare de bine. Parcă anul ăsta sunt și mai mulți părinți cu copii mici, iar unii dintre ei au venit pregătiți cu niște căști speciale care atenuează sunetele și îi ajută să doarmă chiar dacă la 50 de metri de ei se cântă pe o scenă mare cu boxe multe.

Prima zi de PLAI a venit cu un fel de picături de ploaie care doar ne-au amintit de potopul din anii trecuți, cu un artist rezident dezvăluit: Argatu’ și cu un invitat care a intrat direct pe playlistul meu de ascultat acasă (adică ăla bun): Everlast. Îl știți sigur drept solistul de la House of pain (you know, Jump around!). De mulți ani are o carieră solo și niște compoziții care sună foarte bine.
Citeşte tot articolul

#trăiescPLAI – Ziua 3: Subcarpaţi+Orchestra=WOW!

question_answer1 comentariu
IN Muzici

FLVN5316

N-am rezonat prea mult cu muzica de la PLAI în primele 2 zile. Mi-a plăcut Light in Babylon, trupa rezidentă, mi-a plăcut şi concertul Asian Dub Fundation, am ascultat cu plăcere şi BaLaKo, dar n-a fost ceva care să mă impresioneze. Lucrurile s-au schimbat duminică, la concertul Subcarpaţi, care a şi încheiat festivalul. Încep cu finalul pentru că pe o ploaie torenţială, într-o zi veritabilă de toamnă, vreo 3000 de oameni aplaudau experimentul muzical iniţiat de PLAI. Să cânţi folclor underground cu orchestră în spate şi nişte voci feminine foarte bune e o provocare ce le-a ieşit excelent oamenilor de la PLAI.

La un moment dat a răsunat puternic „Oamenii sunt încă frumoşi” şi toată lumea din jurul meu a început să zâmbească instant. Ei erau parte din acei oameni frumoşi care au populat Muzeul Satului Bănăţean câteva zile. Citeşte tot articolul

#trăiescPLAI – Ziua 2

question_answer0
IN Casual stuff

plai_ziua2

Habar n-am despre ce-ar trebui să povestesc mai repede de la PLAI. Pe de-o parte avem spectacolele care sunt extrem de diverse şi bune, pe de altă parte sunt tot felul de mici momente pe care le surprind şi care vorbesc extrem de mult despre cum se face BINE în comunităţile astea restrânse de oameni care se adună din când în când.

Vineri am prins la Casa Filmelor de la PLAI un documentar despre fenomenul Tăşuleasa Social. E vorba de „Un film fain”. Şi erau oameni de la PLAI, o altă comunitate care face lucruri şi care acum câteva săptămâni şi-a spus povestea la Ideo Ideis prin vocea celor 2 fondatori. Mi se pare că aceste micro-comunităţi ale schimbării au început să fie tot mai multe, tot mai vizibile, şi reuşesc să inspire la rându lor formarea de noi comunităţi. Până la urmă despre asta e vorba, asta e schimbarea de care avem nevoie. Citeşte tot articolul

Momente de la PLAI – Ziua 1

question_answer0
IN Muzici

FLVN1331

Cu toate drumurile aste pe care le-am tot făcut prin ţară am senzaţia că distanţele s-au comprimat. Ajung „imediat” la Sibiu, „destul de repede” la Deva, iar până la Timişoara „mai e un pic”. Realitatea de pe şosea e alta, dar până la urmă am găsit drumul spre PLAI. Am nimerit aseară fix când începuse agitaţia, la concertul Light In Babylon – trupa rezidentă de la scena mare. O muzică orientală cu tot felul de influenţe ţinea loc de coloană sonoră pentru un film cu oameni de tot felul.

Despre world music ziceaţi că e festivalul ăsta? Nici dacă făceau organizatorii casting nu cred că reuşeau să adune un public aşa cosmopolit. Cupluri de toate vârstele, hipioţi, hipsteri, corporatişti îmbrăcaţi smart casual, toţi au venit să se bucure de sărbătoarea muzicii. Şi copii, mulţi copii. Unii dintre ei foarte mici, aduşi de nişte părinţi deschişi la minte şi care vor să-şi deschidă la minte şi pruncii. Citeşte tot articolul

Încă puţin şi pornim spre PLAI

question_answer0
IN Muzici

lineup_plai

Poate că e ciudat să simţi că vrei să înceapă cât mai repede un ceva despre care n-ai auzit decât poveşti. Doar că la PLAI nu e vorba doar de poveşti, care sunt multe şi toate de bine, e şi o apropiere de nişte oameni pe care i-am văzut doar de câteva ori şi pe care i-am simţit aproape din prima secundă. Pe Ţuca şi Tako i-am cunoscut în primăvară, la PRbeta, unde au fost invitaţi să vorbească despre comunicarea culturală. Auzisem că energia pe care ei au reuşit să o adune la Timişoara e comparabilă cu ce se întâmplă în fiecare august la Alexandria, dar asta nu însemna neapărat că o să rezonez şi cu ce fac ei acolo. Chiar dacă Oltea şi o mulţime de alţi oameni au zis mereu numai lucruri extrem de bune, chiar dacă pe hârtie suna extrem de bine, chiar dacă a zis Cătălin Ştefănescu că ei sunt fraţii gemeni ai lui Alex Ion şi ai Andreei Borţun (co-preşedinţii Ideo Ideis). Citeşte tot articolul

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu