Cu toate drumurile aste pe care le-am tot făcut prin ţară am senzaţia că distanţele s-au comprimat. Ajung „imediat” la Sibiu, „destul de repede” la Deva, iar până la Timişoara „mai e un pic”. Realitatea de pe şosea e alta, dar până la urmă am găsit drumul spre PLAI. Am nimerit aseară fix când începuse agitaţia, la concertul Light In Babylon – trupa rezidentă de la scena mare. O muzică orientală cu tot felul de influenţe ţinea loc de coloană sonoră pentru un film cu oameni de tot felul.
Despre world music ziceaţi că e festivalul ăsta? Nici dacă făceau organizatorii casting nu cred că reuşeau să adune un public aşa cosmopolit. Cupluri de toate vârstele, hipioţi, hipsteri, corporatişti îmbrăcaţi smart casual, toţi au venit să se bucure de sărbătoarea muzicii. Şi copii, mulţi copii. Unii dintre ei foarte mici, aduşi de nişte părinţi deschişi la minte şi care vor să-şi deschidă la minte şi pruncii.
Diversitate culturală, despre asta simt că e PLAIul după prima zi. Şi cred că ce e diferit faţă de ce-am mai văzut prin alte locuri e sufletul. Festivalul ăsta are suflet, se simte în zâmbetele voluntarilor, pe care le privesc pe furiş cu gândul la familia mea de la Alexandria 🙂
Abia aştept să văd azi ce-au pregătit partenerii culturali, sunt câteva activităţi care sună extrem de bine. A durat 3 ani să ajung aici, deci trebuie să recuperez. Bine te-am găsit, PLAIule! 🙂
Credit foto: Flavius Neamciuc si Cosmin Cimil | PLAI 2014
PLAI Festival mulţumeşte parteneril
Puteţi citi despre PLAI şi pe blog, Facebook, Twitter
