Transcriu aici două dintre poveştile de la FITS pe care le-am scris pe Facebook pentru că n-aş vrea să se piardă printre mii de alte postări şi să-mi apară doar o dată pe an în Memories. 

***

“Auzi, tu ai bicicletă?”
“Da, tu ai?”
“Am… N-ai vrea să ne plimbăm odată cu bicicleta până aici?”
“Până aici sus? Nu cred că putem…”
“Nu până aici, doar până în Cisnădioara, să venim cu bicicletele împreună. Ai vrea?”
“Da.”
Și și-au zâmbit unul altuia. Începutul unei povești de vară pentru doi voluntari de la FITS2017.

***

Două fetiţie şi un băieţel se alergau la intrarea în Baza Hipică, înainte de “Omul-circ”. Fetiţele, nu mai mari de 7-8 ani, îmbrăcate simplu, îşi ţineau strâns în mâini biletele. Băieţelul purta un ghiozdan aproape cât el de mare şi se uita curios la sora lui şi la prietena ei. N-avea mai mult de 5 ani.

Când s-au deschis porţile circului, fetele l-au gonit, i-au zis că n-au decât 2 bilete, aşa că ar fi bine să se ducă acasă. Când puştiul a protestat, soră-sa i-a dat şi o scatoalcă zdravănă.
Plângând, abandonat de cele două fetiţe care au zbughit-o înăuntru, puştiul a luat-o încet spre casă.

M-am dus după el, l-am oprit şi i-am spus să aştepte puţin. Am dat o fugă până la organizatori şi am cerut un bilet. Nu numai că mi s-a rupt sufletul când l-am văzut plângând, dar m-aş fi bucurat să le văd feţele pline de uimire celor două fetiţe răutăcioase.

Partea proastă e că nu mai erau de vânzare bilete, cam aşa e la festivalul ăsta, totul e sold-out. Şi aici a apărut în mine o luptă. Aş fi putut să-i dau puştiului badgeul meu, sau să încerc să-l bag, totuşi, în sală, dar mi-am dat seama că ar fi destul de greşit.

Am realizat că singurul lucru cu care va rămâne acel copil este ideea că poate să aleagă varianta scurtă în viaţă, că merge să “fenteze” regulile. Nu voiam să trăiesc cu povara asta. M-am gândit că e, până la urmă, o lecţie de viaţă, una amară, pe care toţi trebuie să o primim la un moment dat. Acel puşti va rămâne cu regretul din ziua aia, va munci mult şi va ajunge departe, tocmai din ambiţie.

Am intrat la spectacol împăcat cu mine, sunt sigur că vor mai fi şi alte ocazii pentru puşti să vadă numere de circ. Totul în viaţă se plăteşte, iar dacă ai 5 ani n-ar trebui să ai niciun tratament special.

Glumesc, l-am ajutat să intre

***

El e Daniel, și a stat singur la spectacol, pentru că sora lui și prietena ei au tot fugit de el prin sală. Dar s-a bucurat cu niște ochi mari de fiecare cascadorie.