Varianta scurtă: cu autorizaţii şi cu respect faţă de public.
Varianta lungă include nişte indicaţii care mi se par utile, aşa că am zis că ar fi o idee bună să le notez.
Ştiam de pe la începutul anului că vreau să iau nişte cadre din dronă pe care să le adăugăm la materialele pe care le producem la FITS.
Anul ăsta mi-am propus să ducem conţinutul creat la următorul nivel, iar pentru asta a fost nevoie de nişte echipamente. Pentru că e frumos să faci comunicare din faţa laptopului, dar nu suntem genul ăla de agenţie. Facem muncă de teren, punem osul la treabă. Şi lumea apreciază asta. Doar că sunt momente în care ai nevoie de ceva mai mult decât un telefon şi un laptop.
Cred că e foarte important să investeşti în echipamente astfel încât să step up your game. Am luat un set de lavaliere DJI Mic 2 (pe care le-am vânat mult timp şi care acum sunt în stoc la eMAG la 2000 de lei), un stabilizator cu trepied DJI Osmo Mobile 6, şi o dronă DJI Mini 3 Pro, la care am adăugat o mulţime de accesorii (revin cu articol separat despre asta).
Apoi l-am sunat pe Dragoş Asaftei, care este unul dintre oamenii care vorbesc de mulţi ani despre fotografierea şi filmarea din dronă. Ştiam că e informat cu privire la aspectele legale şi mai ştiam că e un tip corect, care încearcă să respecte toate indicaţiile autorităţilor. În plus, bănuiam că are experienţă cu Sibiul pentru că a lucrat mulţi ani ca fotograf al preşedintelui.
Dragoş mi-a explicat cum obţin aprobările, pe unde trebuie depuse cererile, care e termenul legal, dar şi cum să abordez lucrurile în Sibiu, mai ales în timpul festivalului, când sunt zeci de mii de oameni pe străzi.
Primul pas a fost să înregistrez drona, să o înmatriculez, cum s-ar spune. Am plătit o taxă de vreo 30 de euro, am primit un cod format din cifre şi litere, pe care l-am printat şi l-am lipit pe dronă.
Fiind o dronă sub 250 de grame, nu e nevoie şi de permis de pilotaj, dar recomand să îl obţineţi şi pe acela, e un curs simplu de făcut şi ajută în discuţia cu jandarmii, plus că înveţi nişte lucruri noi despre cum trebuie gestionată o dronă.
Apoi am făcut o cerere la turnul de control Sibiu şi o altă cerere la MAPN. Cererea de la MAPN trebuie făcută cu 2 săptămâni înainte de eveniment, altfel nu e luată în considerare. În timpul ăsta se fac diferite verificări privind disponibilitatea locului în care vrei să ridici drona. Sunt zone restricţionate de MAPN, aproape de diferite obiective militare. E o formă prin care e puţin controlată fotografierea şi filmarea din dronă, astfel încât să nu se trezească oricine să studieze locuri strategice. Harta cu toate resticţiile este pe un subdomeniu al Romatsa.
Am primit aprobările, apoi am aşteptat să înceapă festivalul. Prima tentativă a fost eşuată, drona era blocată şi de DJI, fiind vorba de o zonă urbană. Am aflat ulterior că trebuie făcut şi un cont la DJI pentru a debloca pe propria răspundere decolarea. Să luaţi în calcul nişte teste înainte de zborul efectiv dacă aveţi vreun eveniment de filmat.
Încă de la primul zbor m-am dus la jandarmii care erau staţionaţi în Piaţa Mare şi le-am explicat că sunt parte din echipa de organizare a FITS, că vreau să ridic o dronă, că am toate autorizaţiile şi că nu o să zbor deasupra mulţimilor. După ce au văzut autorizaţiile (le aveam pe telefon) am ridicat drona şi am ţinut-o la punct fix, chiar în dreptul maşinilor de Jandarmerie, pentru că era destul de aglomerată Piaţa Mare şi spectacolul trecea fix pe lângă ei.
În altă seară nu aveam unghi ok de la statuia lui Brukenthal (acolo unde stăteau jandarmii) şi am găsit altă zonă fără oameni din care să ridic drona. Tot aşa, din punct fix, fără să mă plimb deasupra mulţimii. I-am anunţat şi atunci ce vreau să fac, le-am arătat şi locul pe care îl identificasem pentru zbor.
Sigur că e mişto să iei cadre dinamice, dar nu mi se pare că merită riscul. Un cadru din dronă de la punct fix e mai bun decât nimic. Iar scopul meu era să pot filma în mai multe zile de festival, nu să încalc regulile o dată şi apoi să nu mai pot zbura deloc sau chiar să-mi iau şi vreo amendă.
La fiecare ridicare a dronei am discutat în prealabil cu jandarmii din zonă, dar chiar şi aşa am fost legitimat de multe alte dăţi. Le-am arătat tuturor badge, buletin, autorizaţiile.
Cel mai amuzant a fost cu turnul de control din Sibiu, care deja îmi învăţase numele, cred că şi vocea. Eram tipul care ridică drona la cel mult 20 de metri. Cred că la un moment dat l-a şi pufnit râsul pe unul dintre operatorii de acolo când a auzit că vreau să ridic drona la 20 de metri. Practic, abia treceam de înălţimea caselor din centrul Sibiului, nu era niciun pericol pentru culoarele de zbor, dar asta e procedura. Suni să anunţi că ridici drona, suni să anunţi că ai coborât-o.
Per total e o întreagă aventură pentru nişte cadre care ajung într-un reel de Instagram.
Cum ar fi cel de mai jos:
Sigur că mai am material pentru 100 de reeluri, dar asta e lumea în care trăim. Lucrezi zile întregi alături de aţi 10 oameni şi la final din toate materialele selectezi 10-15 filmuleţe de câte 90 de secunde.
Câteva imagini din timpul FITS:
1 comentariu. Leave new
Arată blană imaginile, nice work.
Iar faptul că ai făcut totul legal și ca la carte merită tot respectul. Serios. Când au apărut dronele ieftine mă temeam că o să zboare toți tâmpiții cu ele peste tot, dar mă bucur să văd că nu se întâmplă asta, sau cel puțin nu m-a deranjat până acum acest aspect.
Bravo ție că ai luat autorizație și ai respectat toate regulile alea, inclusiv că ți-ai făcut unele de bun simț, zic eu. Aș fi făcut la fel, nu aș fi vrut să risc să fiu ”ăla care l-a lovit pe unu cu drona”.