Circulă pe net un clip cu actorul Adrian Văncică despre relaţia oamenilor cu banii, o bucată dintr-un podcast, parcă de la Măruţă.
Şi chiar dacă e tăiat aiurea acel reel, adică nu prea îţi dezvăluie vreo mare idee, ci frânturi, am ajuns să mă gândesc la o chestie: cred că cea mai mare problemă pe care o avem noi, în România, este că ne lipseşte puţin context. We don’t know our place, cum s-ar zice. Nu ştim ce înseamnă un om bogat, nu ştim ce înseamnă clasă de mijloc.
Ne trezim cu 50-100.000 de euro în cont şi avem senzaţia că am dat lovitura. De-aia ne luăm maşini de 40.000 şi de restul de 10.000 luăm o masă în club câteva seri consecutive.
Din păcate, orice om care are mai mult de zero în conturi cu 10 zile înainte de salariu este bogătan. Exagerez puţin, dar aţi prins ideea.
Dacă am înţelege puţin contextul economic global ne-am putea da seama unde ne situăm cu banii din cont şi bunurile pe care le deţinem. Ceea ce ne-ar ajuta în viaţa de zi cu zi, în alegerile pe care le facem, în relaţiile cu alţi oameni. Şi ar trebui să ne ajute şi în atitudinea pe care o avem.
Aşa cum se spune că trebuie să te ducă puţin mintea ca să înţelegi cât de prost eşti, cred că e nevoie de puţin context ca să-ţi dai seama cât eşti de bogat (sau sărac, depinde cum vreţi s-o priviţi).
2 comentarii. Leave new
Eu am ajuns la concluzia că oricât de bogat ești, un drum în SUA ori în Elveția îți resetează complet busola și te fac sa te simți sărac.
Nu numai. Poți avea același sentiment și prin Grecia, Franța, Italia.