„Cum reuşiţi să faceţi atâtea lucruri?”

Am tot auzit întrebarea asta în ultimele luni. „Vai, dar aveţi atâtea activităţi, cum reuşiţi să includeţi aşa multe în programul vostru?”

În momentul ăsta gestionăm vreo 4 businessuri (unul eu, unul Antonia, două împreună), plus diferite alte pasiuni. Blogul ăsta deja intră la extras, pe lângă celelalte.

Şi vreau să scriu chestia asta ca să mai risipesc puţin mitul. Nu vreau să aibă lumea impresia că am găsit vreo reţetă secretă a gestionării timpului. Pur şi simplu am redus cât am putut de mult timpul cu adevărat liber. Planificăm cu cel puţin 2 săptămâni în avans fiecare seară, fiecare zi de lucru, fiecare pauză de prânz.

Eu folosesc „metoda calendarului” (pun intended) şi funcţionează foarte bine, uşor-uşor se obişnuieşte şi Antonia cu chestia asta. Nota de plată vine la pachet cu multe lucruri. N-avem aproape niciodată timp „de stat”. Rar când mai prindem o după-amiază liberă. Când unul dintre noi face o activitate, celălalt îşi programează ceva ca să se sincronizeze timpul petrecut cu activităţi separate.

Am redus şi din timpul petrecut cu familia, pe prieteni îi vedem cu un orar destul de bine stabilit.

Sigur că nu este un stil de viaţă pe care ne dorim să-l avem mereu, apropiaţii noştri ne spun mereu să ne mai relaxăm, să lăsăm lucrurile să curgă. Şi putem face asta câteva ore, până la următorul task sau eveniment programat.

Antreprenoriatul ăsta şi „libertatea” cu care vine la pachet seamănă foarte mult cu viaţa de angajat care face multe ore suplimentare.

Norocul nostru este că atât în momentele de lucru, cât şi în cele de distracţie (că uneori socializarea sau spectacolele de teatru nu sunt chiar timp liber) petrecem timp împreună. 

Nu cred nici în glorificarea muncii (am prieteni care consideră că o viaţă bună necesită nişte sacrificii, sunt doar parţial de acord), nici nu mă plâng pentru alegerile pe care le facem. Însă cred că oamenii trebuie să înţeleagă ce presupune să faci atât de multe lucruri.