De câţiva ani încoace stăm la FITS câte două săptămâni, adică puţin înainte şi puţin după festival. Şi oricât mi-ar plăcea mie hotelul, personalul de acolo (care e minunat) şi FITS-ul, de fiecare dată aştept cu nerăbdare să mă întorc acasă. Să am o baie normală, cu toate lucrurile noastre în ea, să am un dulap din care să-mi aleg hainele, să am diferite obiecte care îmi fac viaţa mai uşoară.
Şi spun asta în condiţiile în care noi oricum ne mutăm cu multe bagaje la Sibiu. Fier de călcat de voiaj, toate cremele posibile, accesorii, umeraşe, multe haine.
Reuşim să ne facem o zonă de confort. Şi tot nu e destul.
Nu vreau să-mi imaginez cum era să trăieşti la hotel în urmă cu 100 de ani. Poate că aţi mai auzit poveşti despre cutare scriitor sau cutare personalitate care locuia la hotel. În general erau artişti, genul boem, oameni care nu aveau foarte multe obiecte personale în afara câtorva costume, cămăşi, o valiză cu cărţi şi alte câteva lucruri.
Şi totuşi… cum să locuieşti la hotel? Mai ales că pe-atunci camerele nu aveau nici băi private. Pentru multe lucruri legate de igienă trebuia să apelezi la servicii de prin oraş. Masa se lua doar la restaurant, hainele ţi le spăla altcineva, de vizite nici nu se pune problema, că nu era loc de asta.
Iar dacă se terminau banii… ei bine, cam după câteva luni se termina şi şederea la hotel.
1 comentariu. Leave new
Atunci erau alte asteptari. Oamenii nu erau atat de atasati de lucruri, igiena era aia care era, aia saraci oricum aveau baia in curte iar hotelurile „de lux” pentru bogatasi aveau probabil alte conditii…