Am scris aici cum a fost din punct de vedere profesional.
Pe plan personal a fost un an bun, încărcat, în care ne-am lovit de niște probleme de sănătate. Mai întâi eu, apoi Antonia.
La final de februarie am făcut Zona Zoster, o boală despre care nu știam mare lucru și care mi-a dat bătăi de cap mai bine de o lună. Încă mai am niște mici urme pe piele în zona erupțiilor și simt constant un mic disconfort. E o boală a sistemului nervos, care s-a declanşat pe fond de stres.
M-au dat puțin peste cap lunile respective, la un moment dat părea că nu mai trece și chestia asta vine la pachet cu o stare de apăsare continuă. Apoi au venit și problemele Antoniei.
În ambele cazuri suntem conștienți că am decontat stresul din anii precedenți. Ne străduim să fim mai atenți în privința sănătății, chiar dacă odihna și timpul liber au lipsit cu desăvârșire în ultima vreme.
Am reuşit să rezolv nişte lucruri prin casă, au mai rămas mici chestii de pus la punct, în ianuarie sper să termin şi cu asta. Închiderea balconului, diferite lucruri de montat, nişte dulapuri noi pe care le-am luat la începutul anului, moment în care am organizat şi un colţ de citit. Alături de uscător şi maşina de spălat vase am simţit un upgrade major în ceea ce priveşte calitatea vieţii. Primele 3 luni ale anului au fost foarte plăcute, cu multe weekenduri în care am avut timp de citit şi de relaxare. E ok, am recuperat ulterior din plin.
Am avut parte de câteva vacanțe foarte frumoase, toate în a doua jumătate a anului. Am fost într-un road trip în Toscana, cu nașii noștri. Un fel de lună de miere extinsă, în care am făcut și shopping, și puțină plajă, am și vizitat muzee, am mâncat bine și am descoperit câteva orașe superbe din Italia. Ravena şi Padova sunt două oraşe în care vrem să revenim la un moment dat. De fapt, tot nordul Italiei este o bucurie. Dacă am avea autostradă până la Budapesta, drumul ar deveni mult mai simplu, acum că intrăm şi în Schengen.
La finalul lunii august am mers din nou în Lefkada, pentru o săptămână de stat la plajă și mâncat fructe de mare. Lefkada e locul în care revenim mereu cu mare plăcere, our safe place, locul în care am cerut-o în căsătorie pe Antonia.
În noiembrie am pregătit proiectul ”3 țări la 30 de ani”, un cadou pentru aniversarea Antoniei. Ne-am plimbat prin Anglia, Franța și Belgia, pe la diferite obiective, în ceea ce a fost una dintre cele mai frumoase vacanțe din ultimii ani. 8 zile în care am înghesuit vreo 3 city-breakuri legate. O călătorie cu trenul de la Londra la Paris, o plimbare pe la târgurile de Crăciun, inclusiv în Brugges, un tur ghidat gratuit prin Bruxelles pe care l-am descoperit întâmplător. Plus Harry Potter World Tour, în Watford, o experienţă spectaculoasă, despre care voi scrie un articol separat.
Mi-am luat dronă şi am început să mă joc cu ea anul ăsta. Desigur, am făcut şi bani cu ea, că pentru asta am luat-o. Dar mi-a şi plăcut să iau cadre de prin diferite locuri, inclusiv în vacanţa din Italia.
Tot anul ăsta am ajuns la un spectacol de teatru la Londra, nu în West End, ci la un teatru mai mic, Southwark Playhouse. Anul viitor mergem la The Old Vic, să vedem Oedipus cu Rami Malek şi Indira Varma în rolurile principale. Aveam asta pe listă de ceva timp, mă bucur că s-au aliniat planetele.
Am reuşit să alerg mai mult decât anul trecut, ba chiar m-am înscris şi la cursa de 10 kilometri a Maratonului Bucureşti. Şi am reuşit s-o şi termin, cu un singur antrenament la activ. Nu recomand să încercaţi asta acasă. Dar mă bucur că am făcut-o. Nu mai promit să alerg mai mult anul viitor, să vedem ce ne rezervă viaţa. Cert e că vreau să alerg 10 kilometri la ambele competiţii importante din Bucureşti. Măcar atât să fac.
Nu-mi mai fac planuri pentru 2025, nu-mi mai propun lucruri. Pentru că viaţa mă ia prin surprindere, din câte îmi dau seama. Sper doar ca 2025 să fie la fel de bun ca anul ăsta care a trecut.
