Am ajuns la începutul lunii în Birmingham pentru un concert. O să revin pe tema concertului, însă până atunci trebuie să vă spun că nu e mare lucru de făcut în Birmingham (au o polivalentă măricică şi e o opţiune bună pentru anumite concerte, dar asta e altă poveste). Ne-am plimbat o zi şi jumătate prin oraş, am văzut câteva lucruri, am evitat să ieşim din centru pentru că aşa ne-au recomandat nişte oameni care au locuit pe acolo.
Birmingham este, printre altele, oraşul în care s-au născut Peaky Blinders (ăia adevăraţi, după care s-a făcut serialul). Ce m-a intrigat mereu în Peaky Blinders era cum trimitea Thomas Shelby pe câte cineva cu barca la Londra. Nu prea înţelegeam care e faza, că dramul meu de georgrafie îmi spunea că e o distanţă destul de mare între cele două oraşe. Londra este în sud, Birmingham este în Midlands, la jumătatea distanţei faţă de Liverpool şi Manchester, celelalte două oraşe la fel de muncitoreşti.
Noi am stat fix lângă o zonă cu canale şi nişte bărci lungi (ca în serial) pe care erau plimbaţi turiştii. Aşa că am căutat mai multe despre subiectul ăsta.
Se pare că există o reţea de canale care duc până la Londra, ăsta fiind transportul de tip „autostradă” pe care îl foloseau înainte să aibă autostrăzi şi camioane. Evident, se transportau preponderent mărfuri. Reţeaua se numeşte Grand Union Canal şi are peste 220 de kilometri între Londra şi Birmingham, cu 166 de ecluze! Forma actuală datează din 1929, însă înainte de asta aveau canale navigabile construite de la finalul anilor 1700.
The Grand Junction Canal a fost construit în 1793 cu o investiţie de peste 600.000 de lire, adică echivalentul de azi a peste 111 milioane de lire. Ceea ce nu era atât de mult dacă te gândeai la un imperiu atât de bogat, care stăpânea mările.
Detalii extra sunt pe Wikipedia.
Şi un documentar din 1993:
1 comentariu. Leave new
Mare minune ca Jack Grealish nu si-a găsit sfârșitul in canalul ala.