Am început Masterul de Istoria Mentalităţilor (numele e mai lung, dar n-o să-l repet la nesfârşit), am fost la aproape toate cursurile de până acum. Am lipsit doar o dată, la un curs introductiv, când a fost evenimentul Ce ne leagă. Două faze, una amuzantă şi cealaltă enervantă, vă prindeţi voi care e care.
Absolut toţi profii ne spun mereu „voi sunteţi istorici, voi ştiţi lucrurile astea” sau variaţiuni pe diverse teme. „Voi sunteți istorici, probabil că ați făcut cercetare de teren” etc.
Din 20 de masteranzi doar 2 au licența dată la Istorie, restul sunt adunați de prin tot felul de domenii. Avem un coleg care a terminat Construcții, o colegă care e economistă, actori, publicitari, sociologi, și doar 10% istorici. Profesorii știu asta, le-am povestit ce background are fiecare dintre noi la primele cursuri. Dar continuă să ne spună că suntem istorici, ceea ce nu sună atât de rău.
Clădirea Facultății de Istorie este în renovare, trebuia să fie gata în octombrie, probabil că va mai dura luni bune. Zvonurile sunt că ar urma să ne mutăm în semestrul 2 acolo, dar eu m-aș bucura să prind și anul al doilea în clădirea nouă. Până atunci facem cursurile la Matematică și Georgrafie, într-o clădire a matematicii care este total golită de matematicieni. Problema e că sala în care avem cursuri are ferestrele pe partea cu Bulevardul Regina Elisabeta, spre zona cu statuile. Ceea ce înseamnă că e total nepotrivită pentru cursuri de orice fel.
În fiecare zi este un adevărat cor de claxoane, înjurături, motoare ambalate, sirene și tot felul de alte zgomote. Este foarte greu să te concentrezi cu fundalul ăsta sonor. Probabil că acum 300 de ani, când s-a făcut acolo Școala Domnească, era liniște și pace, mai trecea o căruță, mai auzeai vreun comerciant care să strige după clienți, dar cam atât. Astăzi mixul dintre geamuri vechi, cu tâmplărie de lemn și zgomotul din jur este absolut oribil.
