A fost odată ca niciodată o idee foarte bună pusă în aplicare decent şi transformată într-un studiu de caz perfect. Respectivul studiu de caz (nu vreau să spun „campania” pentru că m-aş îndepărta de adevăr) a câştigat o mulţime de premii pe unde a fost înscris, totul culminând cu Grand Prixuri la Cannes Lions, una dintre cele mai importante competiţii internaţionale de advertising. Vorbesc de American ROM.
A urmat o idee mai puţin consistentă, care s-a bucurat de atenţie datorită succesului avut de American ROM. Românii sunt deştepţi a încercat (şi a reuşit) să modifice căutările sugerate de Google pe termenul „românii sunt”. Alt studiu de caz bine scris, alte premii pe la competiţiile internaţionale. Românii sunt deştepţi se voia a fi un efort colectiv al poporului pentru binele nostru comun. Un fel de hei-rup.
Dacă „Românii sunt deştepţi” a avut ceva succes, cea mai recentă campanie ROM mi se pare că a fâsâit de tot conceptul de „hai să facem ceva mişto legat de România şi lumea o să aprecieze”. Da, Bucharest is not Budapest, oamenii ar trebui să ştie asta. Dar cum o să vândă chestia asta ciocolată? American ROM a trezit patriotismul din noi, poate şi aia cu Google. Dar Bucharest is not Budapest? So what? Cui îi pasă? Cum o să schimbe asta lucrurile?
Bonus: umblă vorba prin târg că în urma celor 3 minunate campanii cota de piaţă a ciocolatei ROM s-a dus în cap rău de tot. Şi nici nu e de mirare. Despre ce e brandul ROM? Ce poveste spune? În afară de alea compuse de creativii agenţiei pentru premii de festival. La un moment dat era despre „senzaţii tari româneşti”, despre „gust autentic”. Acum e despre spiritul românesc. Care ce face? Cum ajunge la ciocolată?
