A făcut GMP frumuseţe de campanie pe tema asta. Şi mult mai celebra colegă de la ADif {da, mai există ADif, don’t get me started… we’re just a couple of cool people who don’t have enough time to deal with all their ideas and projects 😛 [paranteză ca să înţeleagă şi mama ce zic: adică e de bine, mamă], [da, A., ştiu că ar trebui să mă obişnuiesc să nu mai folosesc paranteze (şi ştiu că aia dreaptă de lângă e folosită aiurea, trebuia rodundă)]}, Ligia, şi-a marcat debutul literar prin volumul scos de giempi şi Apa Nova.
Ce-a scris ea e drăguţ, ce-au scris ceilalţi povestitori, la fel. Numai că eu n-am înţeles niciodată de ce trebuie să aibă oraşul ăsta tratament special. Am dat peste un filmuleţ acum câteva zile. E un promo pentru festivalul SoNoRo, la care aproape că vă oblig să mergeţi. Încă aveţi timp.
Filmuleţul de mai sus m-a exasperat. N-am rezistat să-l văd pe tot odată. Un Bucureşti muzical, oraşul va fi mai frumos, Bucureştiul va fi oraşul SoNoRo, Bucureştiul nu e un loc care trebuie căutat.. bla bla bla….
Să scoatem din contextul actual. SoNoRo is good, the video… uhm.. not so good. Dar oraşul…. oh, Doamne! oraşul! Sau mai bine zis, atitudinea oamenilor din oraş. Sunt mulţi cei care adoră să-l ridice în slăvi. Sunt o grămadă care îl blamează (de cele mai multe ori, în mare parte provincialii se ocupă de aceste două activităţi). Şi ştiţi de ce? Pentru că nouă, bucureştenilor…. nu ne pasă! Noi ştim că nu-l facem mai frumos dacă îl ridicăm în slăvi şi tot noi ştim că n-o să se schimbe nimic dacă ne plângem.
Micul Paris. Yeah, right… un oraş de care se tot vorbeşte dar pe care nimeni nu l-a prins. Pentru noi ăsta e „micul paris”
De ce avem nevoia asta de a inventa argumente „dar iată ce frumoase şi întortocheate sunt străzile astea misterioase”. Nu, sunt doar înguste şi apărute la nimereală.
Hai să nu mai inventăm calităţi. Hai să nu mai spunem că suntem ăi mai tari din S-E-S-V-N-Estul Europei pentru că seamănă cu „eu am participat la olimpiada pe clasă”.
Bucureştiul e un oraş, pentru că dacă n-ar fi fost oraş noi am fi fost Nişte ţărani, dar aşa suntem nişte orăşeni care îşi supraapreciază urbea. Să nu mai căutăm romanţe şi poezie. Să-l acceptăm aşa cum e, imperfect, mai degrabă nasol decât mişto, dar al nostru.
5 comentarii. Leave new
cu link-ul ala te-ai stricat, vorba ta. TITAN inseamna viata, inseamna lumina, inseamna pasarele care canta si care nu canta.
Spre exemplu, in TITAN nu se ureaza „somn usor” sau „noapte buna”, ci simplu „somn” si „noapte”. daca te afli in TITAN, restul se subintelege!
Pinkish merge pe premisa cu iti urez CRACIUN!:)). Oricum e o porcarie de filmulet. Mai are si 4 minute in care lauda valorile muzicale abstracte ale Bucurestiului. Care? Vorbeste de parca atunci cand ai iesit din casa cu termopane o sa auzi ciripit de soprane si baritoni, falfait de vioare si tropait de piane. Cam asa ceva. Ma rog – o porcarie.
nu despre film era vorba, ci despre atitudinea generala a oamenilor din oras.
Bucurestiul nu se poate numi un oras frumos…chiar din contra. Ai mult mai multe motive sa il urasti decat sa il iubesti. Si totusi eu il iubesc, pentru ca e al meu. Sunt atatea lucruri pe care le detest la el, of doamne, nici nu vreau sa incep…dar in acelasi timp recunosc ca nu as putea sa locuiesc in alt oras. Cel putin, nu din Romania…
Cum dracu’ sa-i mai multumesti pe oameni. Daca faci ceva – de ce faci, ca oricum n-are rost? Daca nu faci – nu se face nimic in orasul asta. Exista unii bucuresteni si nu numai, carora le pasa si de cum arata si de cum se vorbeste despre oras. Si incearca si ei asa putin cate putin sa schimbe ceva…si daca orasul e gri creaza evenimente sa-l coloreze.
Provincialilor care se plang de zgomot, aglomeratie si dor liniste le doresc cu mare drag sa mearga in locuri mai aproape de dorintele lor. Sa vedeti cum nu mai e un uras aglomerat.
Prietenii mei din Franta, Spania, Portugalia, Danemarca, Italia, care au stat ceva timp pe aici in fiecare zi spun cat de dor le e de Bucuresti si Romania. Unii chiar au ramas. Pentru ei nu a contat ca aici au gasit stradute intortocheate, trafic si zgomot. S-au bucurat ca au gasit oameni faini, veseli si open-minded si posibilitatea de a avea o activitate placuta in fiecare zi.
Nu laud orasul…pentru ca si eu zilnic ma enervez datorita Ratb, taxiurilor parcate aiurea, nesimtiti care arunca gunoiul la 2m de cos, dar asta nu ma face sa-mi pierd optimismul si dorinta de a incerca sa imbunatatesc ceva.