A făcut GMP frumuseţe de campanie pe tema asta. Şi mult mai celebra colegă de la ADif {da, mai există ADif, don’t get me started… we’re just a couple of cool people who don’t have enough time to deal with all their ideas and projects 😛 [paranteză ca să înţeleagă şi mama ce zic: adică e de bine, mamă], [da, A., ştiu că ar trebui să mă obişnuiesc să nu mai folosesc paranteze (şi ştiu că aia dreaptă de lângă e folosită aiurea, trebuia rodundă)]}, Ligia,  şi-a marcat debutul literar prin volumul scos de giempi şi Apa Nova.

Ce-a scris ea e drăguţ, ce-au scris ceilalţi povestitori, la fel. Numai că eu n-am înţeles niciodată de ce trebuie să aibă oraşul ăsta tratament special. Am dat peste un filmuleţ acum câteva zile. E un promo pentru festivalul SoNoRo, la care aproape că vă oblig să mergeţi. Încă aveţi timp.

Filmuleţul de mai sus m-a exasperat. N-am rezistat să-l văd pe tot odată. Un Bucureşti muzical, oraşul va fi mai frumos, Bucureştiul va fi oraşul SoNoRo, Bucureştiul nu e un loc care trebuie căutat.. bla bla bla….

Să scoatem din contextul actual. SoNoRo is good, the video… uhm.. not so good. Dar oraşul…. oh, Doamne! oraşul! Sau mai bine zis, atitudinea oamenilor din oraş. Sunt mulţi cei care adoră să-l ridice în slăvi. Sunt o grămadă care îl blamează (de cele mai multe ori, în mare parte provincialii se ocupă de aceste două activităţi). Şi ştiţi de ce? Pentru că nouă, bucureştenilor…. nu ne pasă! Noi ştim că nu-l facem mai frumos dacă îl ridicăm în slăvi şi tot noi ştim că n-o să se schimbe nimic dacă ne plângem.

Micul Paris. Yeah, right… un oraş de care se tot vorbeşte dar pe care nimeni nu l-a prins. Pentru noi ăsta e “micul paris”

De ce avem nevoia asta de a inventa argumente  “dar iată ce frumoase şi întortocheate sunt străzile astea misterioase”. Nu, sunt doar înguste şi apărute la nimereală.

Hai să nu mai inventăm calităţi. Hai să nu mai spunem că suntem ăi mai tari din S-E-S-V-N-Estul Europei pentru că seamănă cu “eu am participat la olimpiada pe clasă”.

Bucureştiul e un oraş, pentru că dacă n-ar fi fost oraş noi am fi fost Nişte ţărani, dar aşa suntem nişte orăşeni care îşi supraapreciază urbea. Să nu mai căutăm romanţe şi poezie. Să-l acceptăm aşa cum e, imperfect, mai degrabă nasol decât mişto, dar al nostru.