La şcoală se predau toate prostiile pământului. Învăţăm să ţesem frumos, să coasem frumos, cum să traforăm şi cum să facem goblenuri. Astea sunt materii practice, da? La teorie stăm şi mai bine. Istoria Egiptului, a Greciei Antice, geografia lumii cu tipurile de nori şi flora. Dar ce-ar fi să învăţăm ceva cu adevărat folositor. De pildă geografia şi istoria oraşului în care trăim. Pare atât de banal… poate ar trebui să ne înveţe părinţii în desele plimbări prin centru, sau poate şcoala chiar ar trebui să se împlice.
Totuşi, din păcate, azi nu mai are sens să mergi în centru (pentru un film la Patria sau la Scala să zicem). Plimbarea în centru se mută în centrul comercial.
Am întâlnit o grămadă de colegi de generaţie care habar n-au oraşul ăsta. Şi vorbesc aici de oameni crescuţi în Bucureşti. Nu mă aştept să ştie toată lumea TOT oraşul, şi denumiri de străzi (eu reţin foarte repede şi circul destul de mult, astfel încât le-am prins din zbor), dar măcar centrul. Tot ce ştiu tinerii din ziua de azi se rezumă la: Piata Unirii MC, Piaţa Romana MC, Universitate – treptele de la TNB. The END. Le spui să vă vedeţi la statui, habar n-au. Ce să mai vorbim de strada Academiei? Ce să mai vorbim de strada Toma Caragiu?
Acum vreo două zile încercam să explic cuiva unde mi-am parcat maşina. Am dat ca punct de reper fostul sediu C.C. pauză.; am venit mai aproape de zilele noastre: fostul Senat pauză; am ajuns la prezent: ministerul de interne pauză. Am încercat să dau ca reper Palatul Regal. Interlocutoarele erau într-o ceaţă totală.
Cam cât de greu ar fi să facem un tur cu şcolarii şi să le arătăm şi noi oraşul: uite mă, aici a fost palatul nostru regal, aici stătea regele, n-a fost mereu MNAR. Uite, aici e Muzeul de Istorie, a fost Palatul Poştelor înainte, uite, aici e hotelul Novotel, a fost Teatrul Naţional înainte, de asta arată faţada aşa, reconstituie faţada teatrului condus de Caragiale, clădire peste care a căzut o bombă de-a americanilor în al doilea război mondial, bombă care trebuia să ajungă pe Palatul Telefoanelor care e la o aruncătură de băţ.
Uite, aici e Biblioteca Naţională, a fost Palatul Bursei înainte, nu era mereu la Armenească.
Ca să nu mai spun că acum ceva vreme o tânără domnişoară nu ştia unde e Hanul lui Manuc.
Un tur al oraşului facem şi noi? Nu, nu mă refer la o iniţiativă a societăţii civile, care să reziste un an şi să deschidă ochii a 200 de oameni. Eu vreau ceva organizat pentru toată lumea. Măcar bucureştenii să ştie câte ceva despre oraşul ăsta…
5 comentarii. Leave new
chestia asta se aplica si la orasele mici, nu numai la mastodontul de bucuresti.
e si vorba de pr, tu ar trebui sa stii mai bine. niste evenimente mai atragatoare pentru tineri si eventual mai dese decat ziua portilor deschise. cu studenti la teatru costumati sa joace mici scenete legate de istoria cladirii si tot asa. e mult mai antrenant, inclusiv pentru memorie.
asta imi aminteste de o faza din facultate cu un prieten din constanta. nu intru in detalii, ca as scrie cu prea mult scroll. oricum, asa e, lumea habar n-are.
Si eu zic la fel, ar fi utile astfel de cursuri.
intr-adevar,multor bucuresteni le-ar fi utile mai multe plimbari prin bucuresti,cu un pix si o agenda-n mana;)
[…] Ziceam eu la un moment dat că mi-aş dori ca bucureştenii să-şi cunoască oraşul. Măcar ei. Iar după noaptea muzeelor mi-aş fi dorit să fie şi o zi a muzeelor, în care să mergem fără îmbulzeală pe la toate locurile astea frumoase. […]