Tot citind diverse articole pe net, mi-am dat seama că unul dintre singurele domenii la care s-ar putea să nu fim într-un decalaj total faţă de occident ar putea fi comunicarea digitală. Se spune că România e cu vreo 30 de ani în urma vestului.
În ceea ce priveşte comunicarea, avem o piaţă cu 20 de ani vechime. Aş zice chiar 15, dacă trecem peste anii de început. Majoritatea seniorilor din comunicare de la noi au între 30 şi 40 de ani (în engleză suna aşa bine are in their thirties). Da, avem un blank de 50 de ani între perioada interbelică şi primele agenţii din ’90 şi am pierdut la nivel de experienţă.
Cu toate astea există şi un avantaj: ne adaptăm mai uşor. În afară, problema agenţiilor tradiţionale e dificultatea cu care se adaptează la new media. La noi mulţi s-au adaptat deja, au realizat importanţa internetului şi dacă n-au făcut ceva în privinţa asta, măcar au aflat la cine trebuie să apeleze.
Dacă la ei agenţiile sunt conduse de oameni ajunşi la 50-60 de ani, noi ne-am născut pe net. Ăsta e mediul pe care îl simţim cel mai bine, mai bine decât printul aş îndrăzni să zic.
Nu spun că în vest e plin de boşorogi care nu ştiu să folosească un computer, spun doar că e mai greu să te adaptezi la new media după 30-40 de ani de traditional advertising decât să creşti odată cu ea. Şi nici măcar n-o spun eu, scrie în Advertising Age.
Deci n-ar trebui să fie aşa greu să ţinem pasul, măcar la nivel de digital comm, nu?
4 comentarii. Leave new
thirties.
am modificat. tnx for noticing me.
notifying.
My teacher told me I’m failing english.
I said, „That’s unpossible.”