Acum mult-mult timp cei de la Suzuki m-au întrebat dacă aş vrea să testez unul dintre modelele lor. Aveam la alegere A-Cross, S-Cross, Vitara, Jimny, Swift şi Swace. Am văzut că unii influenceri au ales Jimny, ca să se distreze puţin offroad. Eu oscilam între S-Cross şi ACross, dar până la urmă am ales varianta a doua pentru că avea cutie automată, motor de 2.5 şi era şi PHEV Hybrid.
Am scos-o la o tură până la părinții Antoniei, ocazie cu care am urcat-o şi pe nişte dealuri de lângă Vălenii de Munte, o zonă superbă, pe care vreau s-o revăd curând.
Am mai ales ACross și pentru că vreau ca în viitor să fac upgrade în ceea ce privește dimensiunea mașinii pe care o conduc. Am avut Clio, mă strecuram cu el prin oraș, apoi am trecut la Qashqai și m-am obișnuit cu dimensiunile de SUV, acum mă strecor și cu varianta asta, sunt gata de următorul nivel. Cu tot cu implicațiile cu care vine asta la pachet: locuri de parcare, acces mai dificil pe străduțe înguste etc.
Suzuki ACross este creat pe aceeași platformă precum Toyota Rav4, cu foarte multe asemănări. Practic, e aceeași mașină, care are sigla Suzuki și tehnologia de la Toyota. Este o variantă disponibilă doar pentru piaţa din Europa şi e menită să contribuie la respectarea unor norme UE pentru Suzuki din câte am citit. În anumite piețe acest parteneriat are foarte mult sens, mai ales acolo unde Suzuki e brandul accesibil și preferat de mase. Desigur, prețul pentru modelul de ACross pe care l-am testat nu e unul accesibil, pentru că vorbim de o mașină cu foarte multă tehnologie inclusă, dar ajungem și acolo.
Interior
Bine zicea cineva că cel mai important la o mașină e interiorul. Că pe ăla îl vezi în fiecare zi. În Suzuki ACross te simţi super confortabil şi totul arată bine, în linie cu toate modelele actuale. „Tabletă” pe bord, suficiente butoane fizice, touchscreen pentru restul opţiunilor, consola centrală minimalistă dar bine gândită.
Trecerea de la Nissan Qashqai s-a simţit ca un upgrade real, ceea ce presupun că e normal, ţinând cont de diferenţa de preţ.
Sunt multe opţiuni premium pe maşina asta, de la reglarea electronică a scaunelor (fără memorie, totuşi) până la încălzirea scaunelor din spate.
Modelul testat de mine avea piele ecologică combinată cu o parte textilă, cu inserţii de piele inclusiv pe portiere şi pe bord.
Exterior
Forma pe care o are Suzuki Across este foarte mişto, cu acel spate ascuţit în două locuri, pe linia stopurilor şi pe portbagaj. E similar cu ceea ce am eu pe Qashqai, probabil că de-aia îmi place. Totuşi, la Across liniile sunt mai pronunţate, mai dure. E o maşină uşor pătrăţoasă dar nu mă deranjează absolut deloc, mi se pare că asta îi dă un grad de agresivitate.
Cred că nu te poţi apropia mai mult de ideea de agresivitate pentru o maşină mare, de aproape 2 tone.
Nu pot să spun că mă încântă forma alungită a farurilor, parcă nu se potriveşte cu masca aceea din faţa radiatorului. La fel şi modul în care sunt tratate proiectoarele de ceaţă. Cred că astea sunt singurele diferenţe faţă de RAV4 care nu mă încântă la designul exterior.
Îmi place inclusiv forma accentuată din jurul roţilor. Probabil că îmi transmite ideea de maşină de teren (deşi vorbim de un SUV mai mare până la urmă). N-o să te apuci să mergi pe coclauri cu ea, dar măcar ai impresia că eşti la volanul unei maşini care e „un pic” offroader.
Experiența de condus
Aici cred că sunt cele mai multe lucruri de zis. În primul rând am avut parte de varianta Plug-in Hybrid, ceea ce a însemnat că am mers doar pe electric prin oraş. O autonomie de aproximativ 50 de kilometri, mega suficientă pentru o zi în Bucureşti. Am zile în care conduc destul de mult, aşa că varianta de a merge full electric mi se pare excelentă.
M-a surprins plăcut manevrabilitatea. Chiar dacă e o maşină mare, se conduce foarte uşor (cu condiţia să nu vii de pe Fiat 500). Trecerea de la Nissan Qashqai a fost destul de simplă, cu emoţiile de rigoare, desigur, că ai o maşină mai mare pe mână. Presupun că emoţiile alea trec după câteva săptămâni de condus.
Pe lângă asta te simţi bine într-o astfel de maşină, cam ca într-un fotoliu comod. Se simte ca o maşină „de bogaţi”. Nu mă mir că vedem modelele astea foarte des pe stradă (în special Rav4). Că mai e şi fiabilă din câte am auzit, aşa că cine n-ar vrea genul ăsta de experienţă?
Mi-a plăcut şi viteza de reacţie (pleacă bine de pe loc, se urnesc rapid cele 2 tone), nu am simţit că ar fi o maşină leneşă.
Consola centrală cu sistemul de infotainment este bine gândită şi acel display e suficient de mare, ecranul funcţionează bine, exact aşa cum te-ai aştepta.
Alte detalii
Mi-a plăcut şi priza de 220V din portbagaj, însă nu prea ştiu ce aş mai conecta acolo în 2025.
Portbagajul este uriaş. Protecţia de deasupra este din aceea care e rulează, însă materialul e destul de gros, aşa că susţine un pachet de şerveţele sau alte lucruri uşoare. Iar când o retragi spaţiul devine mult mai mare.
Cred că e cea mai apropiată mărime de cea a portbagajului unui break.
De altfel, spaţiile de depozitare sunt un punct forte al acestui model. Cotiera este mare, spaţiul din faţa schimbătorului permite să pui două telefoane acolo, deasupra torpedoului este o zonă în care poţi să-ţi pui telefonul fără stresul că fuge. Mai e şi lângă portiera şoferului o mică zonă în care încap telefonul sau portofelul.
Cu scaunul şoferului potrivit pentru mine, m-am urcat şi în spate să văd cum stau lucrurile. Cam la limită dacă ai doi oameni înalţi şi în spate, dar mult mai bine decât la Nissan. Cât de des mergi cu 4 oameni de 1.88 la drum lung?
Concluzii
Pentru mine a fost o experienţă foarte relevantă, m-a convins să merg spre Rav4 sau Across ca următoarea maşină.
Singura problemă ar fi preţul. Care sare de 55.000 de euro cu tot cu TVA. Însă în perioada asta văd că e o ofertă la 46.990 de euro.
Însă dacă pui în balanţă ce maşină primeşti de banii ăştia şi cât s-au dus preţurile în sus în ultimii ani, mi se pare un preţ destul de bun. Asta e o chestie pe care n-aş fi crezut că pot să o spun în urmă cu 5-6 ani. Dar pe vremea aia un Qashqai nu era 35.000 de euro.
Per total mi se pare că Suzuki Across e un SUV pe care te poţi baza, cu care poţi să mergi şi la ţară să cari diverse lucruri, care are tracţiune 4×4 şi e plugin hybrid, cu care te duci şi într-un tur al Europei, şi care poate fi suficient de economic să te plimbe prin oraş zi de zi la nişte costuri decente. Asta în timp ce te simţi cu adevărat bine cu maşina pe care o conduci.
