Zilele astea se petrece Electric România 2020, un proiect Automarket menit să testeze cele mai noi maşini electrice de pe piaţă. Sunt nişte modele interesante acolo, pentru toate buzunarele, de la Renault Zoe până la Porsche Taycan.
Povestea asta mi se pare că e relevantă pentru a înţelege cum funcţionează deciziile de achiziţie, la ce foloseşte comunicarea online şi cât de mult contează fiecare bucată în procesul de luare a deciziei.
Prin primăvară m-am convins că ar fi o idee bună să schimb bătrânul meu Clio cu ceva mai nou. Chiar dacă nu era momentul potrivit, chiar dacă nu puteam să merg în Germania, conform planului pe care îl aveam încă de anul trecut. Dacă nu venea pandemia, anul ăsta voiam să-mi iau din Germania un Golf VII, cutie automată, motor de 1.6, benzină.
M-am tot uitat pe siteurile de maşini, apoi am decis că un Golf automat nou e mult peste bugetul meu şi am stabilit că pot face un compromis la asta. Am vorbit la Volkswagen, am cerut o ofertă pentru un Golf manual şi am primit oferte pe la 15.500 de euro în diverse echipări de pe stoc. Urma să discut cu un reprezentant, să văd maşina şi să o iau la un test.
La finalul anului trecut, Volkswagen a prezentat modelul ID.3 1st în premieră în România. Sunt deja oameni care au făcut pre-comandă, au existat mai multe oferte speciale de-a lungul lui 2019, la un preţ bun.
Noul ID.3 1ST va fi disponibil pe piața din România începând cu vara anului viitor, în trei pachete de echipare – 1ST, Plus și Max. Prețurile de pornire pentru piața locală pornesc de la 36.072 de euro pentru varianta Standard, 41.786 de euro pentru Plus și 47.505 de euro pentru varianta Max, fără subvenții.
Dacă mai scazi şi cei 10.000 de euro pe care îi dă (sau dădea) statul român, porneşti de la 26.000 de euro pentru o maşină full electric. Ceea ce e foarte bine, dacă te gândeşti că un Golf VII pe benzină, cu transmisie automată, porneşte de pe la 23.000 de euro (am plecat eu de la dealer cu o ofertă similară în toamnă).
Abia aşteptam preţurile pentru noul Ford Puma, îmi place foarte mult cum arată maşina, mai ales că au reuşit şi un interior decent.
N-am fost un fan al interioarelor de la Ford în ultimii 5-6 ani, însă acum le-au schimbat în bine, la Puma au integrat mişto tableta aia centrală.
Probabil că aţi văzut ştirea de acum vreo 2 săptămâni: Enel a pregătit instalarea a 2500 de puncte de încărcare electrică în toată România până în 2023.
Este vorba de proiectul Enel X, ce prevede investiţii de 20 de milioane de euro. Atenţie, nu e vorba de staţii de încărcare, ci de puncte. O staţie poate conţine între 1 şi 3 puncte de încărcare, principiul fiind acelaşi ca la pompele din benzinării. Deci probabil că vorbim de aproximativ 1000 de staţii de încărcare, dispersate pe tot teritoriul ţării în următorii 5 ani.
Acum câteva luni am făcut un drum scurt până la showroom-ul Volvo din Otopeni cu un prieten care avea mare nevoie de nişte piese de schimb vitale pentru maşina lui cea nouă: suzete, un elan de pluş, o umbrelă cu Volvo şi alte accesorii pentru obse pasionaţi. Ce mi-a atras atenţia la momentul ăla a fost că, deşi era un mare şantier pe partea de showroom, service-ul arăta impecabil. Am trecut prin service ca să ajungem la nişte birouri provizorii şi mă aşteptam să văd un service în care să pară că se lucrează sau ceva de genul. Nu unul murdar de ulei şi cu nişte mecanici-mineri, dar măcar nişte scule aruncate, puţină dezordine măcar sub maşinile alea care erau pe elevator.
Am trecut mai departe cu gândul că poate au angajat nemţi şi s-a rezolvat problema cu ordinea şi disciplina.
Fast forward 5-6 luni mai târziu, am participat la deschiderea noului showroom Primus Auto (dealerul Volvo în România) şi am văzut la ce se lucra de zor prin vară.
Sunt în căutarea unei noi maşini de ceva timp. Am testat ceva, am nişte opinii, o să revin curând cu ele pe blog. Cumva în afara concursului, am primit de la BMW un i3, maşina lor full electric cu ocazia Festivalului Enescu, la care ei sunt parteneri de câţiva ani. Am mers cu i3-ul la concerte, am luat şi un interviu unuia dintre artiştii care au fost pe scenă, o experienţă completă.
Eu am condus versiunea din 2017, cea cu nume de cod BEV 94 Ah. Adică 170 de CP şi baterie de 33 kWh. Modelul mai vechi, fabricat din 2013, avea o autonomie mult mai mică. În 2-3 ani aproape că s-a dublat autonomia.
Ultima oară când am mers cu o electrică era 2011 şi maşinile pe baterii aveau dimensiunile unei cutii de chibrituri şi autonomia unui singur băţ. Anul trecut mă întrebam dacă n-ar fi cazul să mai aştept cu schimbarea Hoimobilului pentru o electrică, iar săptămâna cu i3 m-a pus şi mai tare pe gânduri. N-aş fi crezut că voi fi atât de impresionat, dar electricele chiar schimbă cu totul modul în care ne raportăm la maşini.
În primul rând, suntem mai aproape de soluţia electrică pentru mase decât ne dăm seama. Noua generaţie de BMW i3 are o autonomie reală de 200 de km, anunţată de constructorul german pe lângă autonomia ideală, care ajunge până la 312 de km. Echipa Automarket a atins consumul ăla perfect rulând foarte încet şi având aerul condiţionat oprit de tot. Deci se poate ajunge chiar până la 300 de km dacă te străduieşti mult de tot.
După aproape 8 ani de utilizare, Hoimobilul (Renault Clio 3 facelift) se pregăteşte de pensionare. Aşa că am început să caut înlocuitor.
Brieful: Crossover, poate chiar compact SUV, pentru garda la sol şi spaţiul ceva mai mare. Cutie automată, merg 90% în oraş, deci aş vrea să scap de schimbătorul de viteze şi de piciorul pe ambreiaj. Buget până în 22.000 de euro, ăla fiind pragul psihologic maxim pe care l-aş dat pe o maşină în acest moment. Dacă e mai puţin nu se supără nimeni.
Am rămas la crossover din mai multe motive: locuri de parcare puţine şi mici în zona în care stau, posibilitatea ca în următorii 5-8 ani să apară un copil la orizont etc. Dacă tot îmi iau o maşină nouă şi investesc nişte bani prefer să planific de-acum lucrurile.
Anul viitor aş cam vrea să îmi pensionez Hoimobilul aşa că am început deja să mă uit după variante. Mi-aş dori o maşină mai mare, în principiu un cross-over, cu motor care să permită drumurile în afara oraşului şi un preţ decent. Problema e că observ avântul pe care l-au luat electricele şi parcă aş aştepta până în 2018. Dar sunt suficienţi 2 ani pentru dezvoltarea infrastructurii?
300 de km autonomie pentru BMW i3, încărcare 80% în 30 de minute, staţii de încărcare rapidă prin mai multe benzinării, cam astea sunt datele problemei acum.
Însă probabil că toate brandurile importante lucrează de ani buni la dezvoltarea maşinilor electrice. Mă aştept ca în următorii ani să avem o grămadă de lansări pe segmentul ăsta. Poate 600 de km autonomie, încărcare la fel de rapidă şi puncte de încărcare în toate benzinăriile. Ceea ce ne-ar duce la o autonomie perfectă.
De-asta nu-mi dau seama dacă se justifică o investiţie pentru încă o benzinară. Şi mă gândesc la o maşină pe care o cumpăr pentru 7-8 ani, că eu prefer maşinile noi. Asta ar însemna ca abia peste 10 ani să trec la o electrică. Sau să mai aştept câţiva ani şi să iau direct un crossover electric.
Recent, am avut ocazia să petrec 2 zile la munte la volanul noilor Mercedes GLC, GLE şi GLE Coupe. Niciuna nu este făcută pentru offroad în mod special, aşa cum ne-au spus şi reprezentanţii companiei, ci mai degrabă nişte maşini care se descurcă foarte bine şi în afara şoselei, doar că ajung acolo în foarte rare cazuri. Fiecare dintre cele 3 modele avea echipări şi opţionale de top, toate s-au comportat ireproşabil pe parcursul traseului.
Evident, pornim de la premisa că orice maşină care trece de 40.000 de euro (şi nu e un Logan pentru Poliţia Română) are toate şansele să-ţi lase o impresie bună. De la suma aia în sus diferenţele sunt făcute de mici detalii, aici intervine brandul (adică locul pe care îl are marca în mintea clientului), plus tot felul de chestii la care nu te-ai aştepta. Am auzit de oameni care au ales un anumit brand pentru că le plăcea modul în care arăta schimbătorul de viteze, am auzit de oameni care au ales un alt brand doar pentru că le plăcea textura pielii de pe volan mai mult decât ceea ce oferea concurenţa şi tot aşa. Oamenii bogaţi au nişte factori de decizie foarte ciudaţi 🙂
