Introdusă în 2019, odată cu modelele X7 și seria 7, noua grilă dublă de la BMW a stârnit cele mai multe dezbateri de la inventarea semnalizării încoace. Fie că e numită ”new kidney grill” sau ”dinți de castor”, noua grilă atrage atenția și împarte oamenii în două categorii: cei care o adoră și cei care o detestă din tot sufletul. N-am întâlnit până acum pe cineva care să fie indiferent la această modificare de design de la BMW. Poate și pentru că n-am întâlnit foarte mulți oameni în general de la pandemie încoace, dar asta e altă poveste.
Cu o istorie de 63 de ani și sute de modele, grila dublă alungită devenise un element ”clasic” la BMW. A fost introdusă în 1956, odată cu modelul 507 și a setat trenduri în materie de design.
Însă înainte de modelul 507 grila dublă nu arăta deloc așa. De fapt, era exact opusul, fiind desenată pe înălțime.
Totul a început în 1933, odată cu modelul BMW 303, lansat la Salonul Auto de la Berlin.
Însă până la acel moment, BMW avea deja multă experiență în alte domenii. Fondată în 1916 ca fabrică de motoare de avion, BMW începe să construiască motociclete în 1923, apoi cumpără Fabrica de Automobile Eisenach (Automobilwerk Eisenach). La momentul respectiv motoarele erau principala preocupare în dezvoltarea unei mașini, restul fiind detalii care se rezolvau ulterior.
Un motor bun putea face diferența între o mașină bună și una proastă, nu se punea accent atât de mult pe design, siguranță și confort, așa cum se întâmplă azi.
De altfel, unii producători de mașini nici nu realizau intern caroseriile, ci le externalizau către diverși alți producători.
Unii dintre acești producători erau specialiști în trăsuri care se reprofilaseră odată cu apariția automobilului, după povesteam în articolul despre istoria Rolls-Royce. Așa că pe la începuturile automobilului adesea una era ”mașina” și alta era caroseria.
De altfel, inclusiv modelul 303, pe care îl vedeți mai sus, avea o caroserie produsă de Daimler-Benz. Probabil că ați mai auzit de acest producător auto al cărui brand de top a preluat numele de la fata unui antreprenor austriac.
La momentul la care a apărut modelul 303, reacțiile au fost atât de bune încât lumea a cerut grila dublă și pe modelele care nu aveau așa ceva. Înainte să scoată propriul model de automobil, BMW fabricase sub licență automobile britanice Austin 7, cunoscute sub numele de Dixi. Variantele modificate ale modelului au purtat numele de BMW 3/15 PS și BMW 3/20 PS și nu aveau grilă dublă.
Însă producătorul de caroserii Ihle a venit cu ideea unui kit de caroserie care să permită adăugarea grilei duble pe modelele derivate din Dixi. Erau anii în care caroseriile se fabricau cu mult lemn, ceea ce însemna că mașinile produse în anii 1920 începuseră deja să se deterioreze, dar motoarele și șasiurile erau încă funcționale, așa că frații Rudolf și Fritz Ihle au văzut o oportunitate de business.
Un exemplar al BMW 3/15 PS e expus și în România, la Țiriac Collection, îl puteți vedea mai jos.
După succesul înregistrat de kiturile de caroserie pentru Dixi, cei de la Ihle au început să producă grile duble și pentru DKW (strămoșul Audi), Ford și Opel.
Iar BMW și-a continuat linia de design cu noi modele până la BMW 503, apărut tot în 1956, la fel ca modelul 507, cu care am început articolul.
Interesant este că modelul 507 a fost un mare eșec comercial pentru BMW, chiar dacă unul dintre cumpărători a fost Elvis Presley. S-au produs doar 252 de exemplare, probabil pentru că oamenilor nu le plăcea modelul ăla de grilă alungită pe orizontală. Ironic, nu?
Însă grila înaltă și îngustă nu a dispărut de tot, ea revenind de-a lungul anilor pe diferite modele, cu câteva excepții: BMW Isetta, BMW 600 şi BMW 700 nu aveau grilă deloc. Toate cele trei modele aveau motoare de putere mică, amplasate în spate, așa că grila dublă a fost eliminată. Erau anii grei de după război și BMW se chinuia să supraviețuiască oferind germanilor mașini ieftine, pe care să și le permită.
Poate că de-aia nici nu știe multă lume de modelul 700, că nu prea arată a BMW.
Cât despre Isetta, e o poveste în sine mașina asta, o găsiți în clipul de mai jos.
BMW 1500 a reinterpretat grila de pe 503, păstrând-o, pentru prima oară, strict ca element distinctiv de design. În plus, a fost primul model în care cele două jumătăți erau lipite una de cealaltă.
De altfel, varianta aceasta de grilă a devenit o temă recurentă pentru alte modele precum 1600, 1800 sau 2000.
Grila a ajuns la cele mai mici dimensiuni în 1978, odată cu modelul M1. Acolo nu era nici înaltă, nici alungită, probabil că la vremea respectivă cârcotașii i-au zis ”dinți de iepure” sau modelul Bugs Bunny.
12 ani mai târziu, în 1990, apărea Seria 3, bunicul BMWului ursuleț, iar grila era într-o formă apropiată de cea cu care suntem obișnuiți.
Vreme de aproape 30 de ani au urmat alungiri succesive ale grilei duble, care au fost înlocuite de noul model în 2019.
Odată cu apariția electricelor, ideea unei grile de aerisire a motorului devenea depășită, astfel încât modelul i3 a păstrat grila strict pentru design.
Însă dezvoltarea tehnologiei a făcut ca numărul de camere și senzori de pe caroseria mașinii să crească, în special în partea frontală, astfel că inginerii BMW au găsit o nouă întrebuințare pentru grila dublă: susținere pentru senzori.
Noua direcție de design a adus la un numitor comun mașinile electrice cu cele termice de după 2019, astfel că grila are aspectul ăsta octogonal care mie mi se pare futurist.
Dacă le pui una lângă alta, mie mi se pare că există un câștigător clar. Poate și pentru că simțeam nevoia de ceva nou la designul BMW. O să revin cu un articol separat despre BMW iX și poate că dezvolt puțin acolo și partea de tehnologie legată de noua grilă.
Până atunci vă invit să nu îmi scrieți în comentarii dacă vă place modelul ăsta nou de grilă. Cine știe cum citesc designerii BMW și schimbă cursul istoriei de la un comentariu pe internet.
