PressPay e o idee la care mi-ar fi plăcut să mă gândesc

Storytime înainte de toate

Prin 2012-2013 am avut o idee legată de paywalls. Erau începuturile acestui concept, iar oamenii pe care îi urmăream aveau abonamente la diferite publicații și mai dădeau linkuri pe care nu le puteai vedea. Mai făceai uneori un cont de trial, dar nu aveai mereu chef sau timp de asta. Așa că mă gândeam la o variantă similară cu sistemul de afiliere, prin care cumperi un abonament cu credite incluse și treci de paywall pe orice site care e parte din program. Țin minte că am discutat cu Bobby Voicu pe tema asta și m-a lămurit că e prea complicat de făcut, pentru că ar trebui ca toți jucătorii din media să intre în program și traficul lor să treacă printr-un server care să dea informația respectivă, să aibă acces să coboare paywall-ul etc. Așa că am abandonat ideea respectivă, deși mulți ani după m-am gândit la ea. 

Între timp, publicații precum New York Times sau The New Yorker au dezvoltat tot felul de soluții pentru problema asta. Fie că oferă 1-2 articole gratuite pe lună, fie că permit ca linkul shareuit de un plătitor să fie citit și de alte persoane în baza unui tag (presupun). 

De ce am spus povestea de mai sus? Pentru că mi-am adus aminte de ideea asta când am văzut PressPay. Abordarea e diferită și nu rezolvă decât parțial problema de la care plecasem și eu. Oamenii vor să citească conținut bun, iar publicațiile au nevoie de bani ca să supraviețuiască. Dar în locul unui paywall (deci interdicție), PressPay propune un sistem bazat pe recompensă. În fond, e un sistem integrat de donații, care distribuie banii în funcție de calitatea conținutului produs de o publicație. 

Proiectul e o inițiativă Ethical Media Alliance (adică Dragoș Stanca) și QuickData Studio, care încasează 20% din valoarea abonamentelor lunare. Deși nu sunt fan, ideea mi se pare interesantă, așa că merită urmărită. Nu cred că are mari șanse de succes, nu cred că sunt atât de mulți oameni dispuși să dea 10 euro pe lună ca să răsplătească jurnaliștii din România. Iar cei care au bani și înțeleg importanța presei, deja plătesc separat la Recorder și alte câteva publicații care acceptă donații. PressPay ar trebui să convertească alți oameni la sistemul ăsta.