– Ce s-a întâmplat cu ei?
– El îşi dorea un beagle.
– Şi ea?
– Ea îşi dorea pe altcineva.

– Ce ai de spus în legătură cu paharul?
– Nimic. Nu mai beau din pahar.
– Normal, după ce l-ai spart!
– Nu l-am spart!
– Ba da, am văzut eu că era spart!
– Ok, dar asta nu înseamnă că l-am spart eu.
– Nu?
– Nu. Poate că a băut altcineva după mine.

A fost ca în filmul ăla. El i-a trimis flori şi un bileţel pe care erau scrise doar locul, data şi ora. Ea a venit, a zâmbit când l-a văzut şi s-au plimbat prin parc ţinându-se de mână.

Când vorbeşte necontenit şi te întorci cu spatele, îţi pui pătura pe cap şi te gândeşti că în timpul zilei ea e mai simpatică şi tu eşti mai odihnit.

Să ne cumpărăm farfurii de la Ikea şi să le tocim împreună până se demodează.

– Şi… ce pasiuni ai?
– Îmi place să mă îmbrac.
– …?
– Cu haine.