Category

Ermetice

Ermetice 4

0

Eşti frumoasă ca o zi de joi, 17 iulie, în care pleci la ora 2 de la serviciu şi alergi grăbit să-ţi faci bagajul. În timp ce astepţi tramvaiul care te duce acasă, bei o cola la 0,25 la sticlă de sticlă, la tejgheaua dughenei de vis-a-vis de refugiul staţiei în care astepţi. Până diseară trebuie să-ţi faci bagajele şi mâine dimineaţă, la 5, trebuie să pleci la gară ca să prinzi trenul de 6 şi 5, pentru ca la 12 şi ceva să fii pe plajă, aşa de frumoasă eşti.

Mi-am luat un weekend liber ca să te privesc. Am vrut să stau şi să nu fac altceva decât să mă uit la tine cum zâmbeşti, cum stai la rându-ţi privind cine ştie ce, cum tai ceapă şi plângi. Am vrut să-ţi privesc gambele, şi pulpele, şi fundul şi palmele şi nasul, şi şorţul de bucătărie care te face să pari mai grasă, şi gaura de cercel din urechea dreaptă, şi să-mi pară toate demne de studiat la şcoală.

Ermetice 3

0

– Şi… s-a întâmplat ceva bun azi?
– Nu…
– Hai, spune-mi ceva bun… trebuie să fie ceva care a ieşit bine…
– Mmmnu, nu-mi vine nimic în cap
– Imposibil… trebuie să fie o veste bună!
– Chiar nu e nimic… numai chestii proaste..
– Păi… asta e cam nasol, nu?
– Da, e nasol.

Ermetice 2

1

– Ce voce avea aia!

– Ce?

– Ce voce avea aia!!!

– Ceeee???

– CE VOCE AVEA AIA!!!!!

– N-am auzit.

–  Du-te-ncolo!

– Nu mă, nu i-am auzit vocea! :))

Ermetice

1

– Să nu cumva să afle coniţa.

– Ce să afle?

– Ce s-a întâmplat.

– Ce s-a întâmplat?

– Nimic.

– Nimic?

– Nimic.

– Deci nu s-a întâmplat nimic?…

– Nu, nu s-a întâmplat nimic…

– Şi atunci ce să afle?

– Nimic…

– Nimic?

– Nimic.