Filme

IN Filme

12years_butler

Lee Daniels’ The Butler – un film care trece prin vreo 50 de ani de istorie a SUA privită de la Casa Albă. Forest Whitaker face un rol excelent şi tind să cred că are mari şanse la Oscar anul ăsta. Iar a venit trendul cu filme despre abuzurile albilor asupra negrilor şi procesul de eliberare care a durat câteva zeci de ani. Poveste de Hollywood în care au încercat să bage câte puţin din toate: şi nişte adulter, şi un băiat revoluţionar, şi un erou de război, şi pe Oprah, şi pe majordomul ăsta care toată viaţa şi-a văzut de ale lui indiferent de ce se întâmpla în familie sau la Casa Albă.

12 years a slave – ceva mai dur şi focusat pe modul în care erau trataţi sclavii de sudişti în condiţiile în care Nordul lupta pentru abolirea sclaviei. Imagini foarte violente, clar trebuie să aveţi dispoziţia necesară ca să-l vedeţi. Destul de static, ceea ce îl face pe alocuri plictisitor. Mi s-a părut că s-a pus prea puţin accent pe faptul că personajul principal era un om liber şi mai mult pe modul în care erau trataţi sclavii. Oricum, e de văzut, mari şanse la un Oscar.

IN Filme

lastvegas_paranoia

Paranoia – un film de la care aveam aşteptări mai mari, cu actori mari şi o poveste promiţătoare. Un puşti dintr-o companie de telefoane e trimis de Gary Oldman să spioneze o companie rivală, condusă de Harrison Ford. Tipul intră în sistem şi de aici se rupe totul, cu o grămadă de reţete aplicate doar ca să mai facem un film şi să încasăm bani. Corporatistul rău are un killer, apare agentul FBI, se dovedeşte că ambii corporatişti sunt răi, Amber Heard e fata bogată care se lasă sedusă şi spre final cred că şi scenariştii s-au plictisit şi au vrut să-l termine mai repede.

Last Vegas – comedia de început de an, fără îndoială. Nu de alta, dar altele nu prea sunt 😛 O picătură din „Once upon a time in America”, două picături din „The Hangover”, puţin de colo, puţin de dincolo, 4 actori cunoscuţi ajunşi la vârsta a 3-a şi nişte poante bine scrise. Nişte prieteni mi-au zis că o să râd doar la poantele din trailer, dar am râs aproape tot filmul. Sau măcar am zâmbit.

IN Filme

inside_frozen

Inside Llewyn Davis – cel mai recent film al fraţilor Coen, câştigător al Grand Prixului de la Cannes, un film indie despre viaţa unui folkist din America anilor ’60. M-am dus cu nişte aşteptări foarte mari şi am plecat destul de dezamăgit. Sunt prezentate câteva zile din viaţa unui muzician ratat, timp în care nu se întâmplă mai nimic. Sigur, sunt o grămadă de scene interesante, imaginea e excelentă, dar pe alocuri te plictiseşti, chiar dacă filmul are doar o oră şi ceva. Au plecat oameni din sală, mie mi-a plăcut cât de cât.

Frozen – speram să fie vreun nou Shrek sau Ice Age însă e  cam la fel ca Tangled. Copiii şi tipele care se visau prinţese se vor bucura sigur, ideal ar fi să mergeţi cu un copil, măcar să-i faceţi lui o plăcere. Omul de zăpadă şi renul fac toată distracţia, în rest e prea mult cântat pentru un adult.

IN Filme

hobbitul_deliveryman

The Hobbit: The Desolation of SmaugO nouă parte foarte lungă din seria de filme cu hobbiți și elfi, cam 2 ore și 40 de minute pe un subiect care ar putea fi acoperit cu 1 oră jumătate. Lungită inutil toată povestea, iar finalul te lasă complet în aer. Foarte mișto efectele, foarte mișto scenele de luptă, dar prea puțină poveste, l-au lungit nejustificat.

Delivery ManUn film de weekend, destul de simpatic. Nimic impresionant, dar e în mare parte amuzant. Vince Vaughn e un terchea-berchea și mai mult încurcă treburile în afacerea familiei. Până când descoperă că are vreo 500 de copii pentru că donase spermă în tinerețe. Și pe alocuri sunt emoționante întâlnirile cu copiii.

IN Filme

enders_thor

Thor: The Dark World – Proaspăt apărut, văzut la Romtelecom IMAX, mult mai mişto decât prima parte. Nu e vreo capodoperă, dar pentru un film cu personaje de benzi desenate e foarte simpatic. Multă inspiraţie nordică în lumea lui Thor, bătaie între ăia răi şi ăia bun, Natalie Portman destul de bună. Câteva faze amuzante şi efecte speciale, musai de văzut până când începe genericul ăla de final, vedeţi că sunt două faze la final. Merge bine în weekend.

Ender’s Game – Cartea cult, foarte mulţi fani, păreri contradictorii. N-am citit nimic legat de saga Ender, aşa că mă declar foarte mulţumit. Un film bunicel, multe efecte, o poveste interesantă. Finalul a fost oarecum previzibil, dar bun. Şi mie în general nu-mi plac SFurile. Puştiul care îl joacă pe Ender e extrem de talentat, dacă nu o ia pe arătură va avea carieră lungă.

IN Filme

about_prisoners

About time – Fără îndoială e unul dintre cele mai mişto filme pe care le-am văzut anul ăsta. O comedie romantică amestecată cu puţină dramă, totul într-un cadru SF. Musai să vedeţi trailerul, pentru că descrierile sunt cam degeaba. Povestea pare destul de stupidă la prima vedere, dar duce la un film extrem de simpatic, cu multe momente emoţionante.

Prisoners – Un film destul de încâlcit şi foarte lung care reuşeşte să te ţină în suspans până la final. Un subiect destul de sensibil prin SUA, cu copiii dispăruţi. Un tată care e dispus să facă orice ca să-şi găsească copilul, un poliţist model care rezolvă orice caz, nişte întorsături de situaţie. Două ore jumate de tensiune care ar fi putut fi comprimate în 90 de minute. Per total nu e un film rău.

IN Filme

sharing_runner

Thanks for sharing – un film pe care îl aşteptam de ceva vreme şi care speram să fie o comedie foarte simpatică. Însă e undeva între comedie şi dramă, cu dependenţe cât se poate de serioase şi oameni bolnavi. Ce-i drept, dependenţa e de sex şi teoretic asta ar trebui să te facă să râzi. Doar că nu sunt foarte multe replici amuzante. Gwyneth Paltrow arată excelent la cei 41 de ani pe care îi are şi cam atât.

Runner Runner – alt film de la care aveam aşteptări mari. Credeam că o să fie cu ceva acţiune, cu suspans, cu scenariu bine scris. Doar că tot filmul aştepţi să se întâmple ceva important şi se întâmplă abia la sfârşit. Justin Timberlake face actorie la nivel de amatori, Ben Affleck nu străluceşte deloc, multe clişee. Fata care pică între şef şi subaltern, băiatul rău care pare a fi bun, poliţistul care acţionează la limita legii. Merge văzut în lipsă de orice altă variantă.

IN Filme

millers_2guns

We’re the Millers – N-am mai râs de mult timp la o comedie cum am râs la ăsta. Ceva mai multe poante decât pe trailer, Jennifer Aniston bună de tot, câteva faze cam dubioase. Eram convins că o să plec dezamăgit după ce-am văzut primele 15 minute, până la urmă a fost o surpriză plăcută. Recomand cu căldură, până şi blooperurile de la final sunt mişto.

2 Guns – Ceva acţiune cu Denzel Washington şi Mark Wahlberg n-are cum să fie naşpa. Deşi pe alocuri o mai ia pe arătură, filmul e foarte tare, cu bătăi bune, femei bune şi traficanţi răi. Denzel şi Mark Wahlberg fac o pereche bună. De văzut la cinema pe un ecran mare, imaginea e mişto şi merită.

IN Filme

jobs_loud.

Jobs – Din păcate mă număr printre cei cărora nu le-a plăcut noul film despre Steve Jobs. Acţiunea e fragmentată, s-a insistat prea mult pe casting&machiaj şi prea puţin pe scenariu, cei care n-au citit şi nu vor citi cartea nu-şi pot face o idee completă asupra personajului. Ni se serveşte un rezumat simpatic şi nimic mai mult. Recomand cu căldură cartea înainte de film. Totuşi, mi-a plăcut mult cum joacă Ashton, e un Jobs foarte credibil.

Extremely Loud and Incredibly Close – Unul dintre cele mai triste filme pe care le-am văzut în ultima vreme. Povestea lui Oskar Schell e doar una dintre miile de poveşti ale rudelor victimelor atacurilor din 11 septembrie 2001. După moartea tatălui său, interpretat de Tom Hanks, Oskar porneşte într-o călătorie menită să-l ajute să se împace cu trecutul. Am empatizat foarte mult cu personajul poate pentru că sunt şi eu într-o astfel de călătorie. De văzut cu un pachet de şerveţele la îndemână.

IN Filme

wedding_olympus

The Big Wedding – comedie destul de simpatică cu De Niro, Diane Keaton şi Susan Sarandon. Reţeta aia clasică ce se aplică în ultima vreme: multe vedete, un scenariu decent şi câteva poante. Sunt vreo 2-3 faze amuzante, dar parcă s-au înghesuit prea multe poveşti într-un singur film. Uneori iese, alteori nu prea iese, de data asta n-a ieşit. Per total merită văzut în lipsă de alte variante.

Olympus has fallen – rar mi-a fost dat să văd un film atât de prost. Zici că ar fi un concurs de întâmplări absurde. Cele mai multe evenimente lipsite de logică înlănţuite într-un film. Nişte băieţi care atacă şi cuceresc Casa Albă în 15 minute, avioane care survolează fără niciun stres prin Washington D.C., echipe de intervenţie care vin mereu cu 10 minute mai târziu. Şi un Gerard Butler în rol de Bruce Willis.

Meniu