Filme

IN Filme

manofsteel_grownups

Man of steel – Aveam aşteptări destul de mari, însă s-a dovedit a fi una dintre dezamăgirile verii în materie de filme. Superman nu mai e chiar aşa super, povestea e complicată total aiurea. Nu mai există un singur personaj negativ, sunt o grămadă de băieţi răi cu care se duce o luptă continuă. Practic, a doua jumătate a filmului e o mare scenă de luptă cu efecte speciale. Un fel de Ziua Independenţei cu Superman combinat cu ultimul Batman şi alte 30 de filme cu explozii, bătăi în aer şi extratereştri cu muşchi. Am plecat de la film cu multe semne de întrebare, dar ştiu destui oameni cărora le-a plăcut. Deci merită să încercaţi.

Grown Ups 2 – Un film care ştii că o să fie prost şi fix la asta te duci. Genul ăla de producţie americană cu glume de la ei şi mulţi actori cunoscuţi, cum se tot fac în ultima vreme. Penelope Cruz e în continuare foarte bună, Adam Sandler are nevoie de o comedie mişto ca să nu se blocheze de tot pe chestiile astea pe care le produce. Parcă a fost mai slab decât partea întâi, dar am râs şi la ăsta. Merge pentru o seară de marţi în care n-aveţi chef să staţi acasă şi sunt reduceri la cinema.

IN Filme

internship_seeme

Now you see me – la prima vedere e încă un film cu vrăjitori, iluzionişti şi ceva poliţie. Dar mă bucur că l-am văzut, pentru că e unul din filmele alea care te ţin cu sufletul la gură până la final. Tot felul de întorsături de situaţie, o distribuţie foarte bună şi un scenariu captivant. Şi 4 iluzionişti capabili de orice, foarte siguri pe ei. Un fel de Jaf în stil italian în varianta cu magicieni. Încă îl mai prindeţi la AFI Cotroceni.

The Internship – reţeta clasică cu Owen Wilson şi Vince Vaughn. Băieţii ăştia doi au mai jucat în câteva filme împreună, nu putea să iasă o comedie prea slabă. Şi chiar se râde la The Internship, mă aşteptam să fie toate fazele tari în trailer. Dar nu e genul ăla de film. La un moment dat povestea devine siropoasă, pe alocuri e puţin cam stupidă (se joacă Vâj-haţ). Sper că Google a dat mulţi bani pentru finanţarea acestui film, e fooaaaarte mult PR pentru Larry Page şi compania.

IN Filme

Pentru că m-am ales cu o şedere forţată în casă, zilele astea m-am uitat foarte mult la Entourage. Cred că e a 2-a sau a 3-a oară, abia aştept filmul (scenariul e gata, în 2014 apare).

În caz că n-aţi văzut până acum Entourage, ar fi momentul să vă uitaţi, e un serial bestial.

Pentru fani, iată cele mai mişto momente ale lui Ari.

Bonus: ştiaţi că tequila Avion chiar există? 🙂

IN Filme

fast_celeste

Fast & Furious 6 – mare favoare au făcut acestui film că nu l-au scos 3D. În felul ăsta te poţi concentra pe efectele speciale şi pe coloana sonoră. Seria Furios şi Iute nu mai e de mult timp o simplă poveste cu maşini şi curse ilegale, ba chiar în partea a şasea e o singură cursă, şi aia fără prea mare legătură. Când ajungi la un anumit nivel (adică milionar puşcăriabil) nu-ţi mai vine să te dai pe străzi cu toţi cioflingarii. Franciza a ajuns la nivelul de Die Hard combinat cu Jaf în stil italian. Merită văzut dacă sunteţi fani ai seriei, mai ales că finalul anunţă o continuare pe modelul The Expendables. Rulează zilele astea la Romtelecom IMAX.

Celeste and Jesse Forever – o poveste de dragoste ceva mai complicată, cum sunt toate poveştile de la Hollywood în ultima vreme. Un el şi o ea care nu acceptă să se despartă şi continuă o pseudo-relaţie până la un moment dat. Se vrea a fi funny pe alocuri dar de fapt e doar o dramă uneori romantică. Dacă sunteţi deprimaţi sau părăsiţi mai bine îl lăsaţi pe altădată. Rashida Jones nu e deloc rea.

IN Filme

parental_year

I give it a year – Dacă n-ar deveni la un moment dat un film de dragoste super siropos, ar putea să concureze în top 10 comedii de pe anul ăsta. Partea siropoasă cam strică lucrurile, dar dacă aveţi chef de un film uşurel asta ar fi o alegere foarte bună. Anna Faris nu-mi place, personajul e destul de slab, în schimb Rose Bryne e destul de mişto.

Parental Guidance – Billy Crystal se ţine bine, chiar dacă a mai îmbătrânit. O comedie destul de simpatică pentru un weekend în familie, cu Marisa Tomei în rol de mamă control-freak şi o puştoaică de doar 13 ani, Bailee Madison, care e foarte talentată. Bestială partea de început în care personajul lui Crystal se dovedeşte a fi total rupt de social media 🙂

IN Filme

silver_trek

Star Trek Into Darkness – Dacă facem abstracţie de tot ce a însemnat Star Trek, e un film foarte tare. Întâmplător e cu o navă USS Enterprise şi cu teleportare, dar e atât de modernizat totul încât nu mai aduce cu Star Trekurile alea vechi. Fanii seriei poate că vor pleca dezamăgiţi, dar restul publicului o să se bucure de un film bunicel de acţiune, cu o groază de efecte speciale şi întorsături de situaţie. Prevăd încă vreo 25 de continuări, ceea ce nu e neapărat un lucru rău. De văzut la un 3D decent, gen Romtelecom IMAX.

Silver Linings Playbook – Îmi pare rău că am amânat aşa mult vizionarea, e un film superb. Mă bucur că a câştigat Jennifer Lawrence premiul Oscar, tipa e mişto şi joacă bine de tot. O poveste cu doi nebuni care se cunosc şi ajung să iasă împreună acceptându-şi unul altuia nebunia. Mult mai bun decât orice comedie romantică văzută anul ăsta.

IN Filme

croods_stoker

The Croods – O animaţie foarte haioasă, printre cele mai bune din ultima vreme. Nu e chiar la nivelul Ice Age sau Shrek, dar e destul de mişto, am râs la o grămadă de faze. N-am înţeles de ce e 3D, nu sunt chiar aşa multe secvenţe care să necesite 3D. Vocile foarte mişto, imaginea superbă. Sper să nu insiste cu continuările cum au făcut cu Ice Age.

Stoker – Un film care se dorea a fi o variantă modernă de Psycho sau pe aproape. Eşuează lamentabil, chiar dacă actorii nu sunt deloc răi. Nicole Kidman rămâne văduvă încă de la începutul filmului, relaţia cu fiică-sa era aproape inexistentă, apare un gagiu care era fratele decedatului soţ. Nu înţelegi exact care era treaba cu el şi de ce, puştoaica are un comportament ciudat, totul e straniu. Doar că e un mister prost, nu de-ăla cu suspans. Până la urmă se mai descurcă iţele, dar rămâne un film slab şi foarte violent.

IN Filme

Seinfeld, Familia Bundy şi Dădaca sunt proaspăt introduse în oferta Voyo. Probabil că e un prim pas într-o strategie foarte bună. Sper să urmeze Friends, poate MASH şi alte seriale foarte mişto pe care să le poţi accesa în orice moment online. Cam asta ar trebui să fie Voyo din moment ce pe segmentul serialelor noi e aproape imposibil să se bată cu pirateria.

Probabil că în câţiva ani o să fie un cont pe care îl are toată lumea inclus în oferta de cablu-TV şi pe care nu îl foloseşte nimeni. Şi în loc de DVDuri cu serialele preferate o să accesăm totul din „cloud”-ul Voyo.

IN Filme

jack_domestic

Domestic –  cel mai recent film al lui Adrian Sitaru a avut o super campanie de promovare şi un trailer foarte mişto. Doar că singura legătură între campanie, trailer şi film sunt animalele. Şi chiar şi legătura aia e destul de bizară, cam cum e tot filmul. Un umor negru pe care nu prea l-am înţeles, nişte situaţii domestice destul de mişto, câteva întâmplări abstracte. Abia după ce l-am ascultat pe regizor am înţeles care e ideea de bază.

Jack the Giant Slayer – moda cu reinterpretările unor poveşti celebre continuă. După Vrăjitorul din Oz şi Hansel&Gretel, avem Jack şi vrejul de fasole în varianta cu Ewan McGregor şi Stanley Tucci. Deşi nu prea mai e pentru copii, filmul e undeva între unul de aventuri şi thriller. Uriaşii sunt mai mulţi şi foarte urâţi, boabele sunt mai puternice, povestea e puţin mai complicată. Deşi nu e nimic spectaculos în scenariu, realizarea e destul de mişto, numai bună de văzut într-un weekend. Sfat: cu cât e ecranul mai mare, cu atât o să vă placă mai mult.

IN Filme

oz_pozitiacopilului

Grozavul şi puternicul Oz – Cea mai recentă producţie Disney spune povestea vrăjitorului Oz într-un fel de prequel al cărţii publicate în 1900. James Franco e un magician pârlit care nimereşte în Oz. Acolo o întâlneşte pe Mila Kunis şi brusc totul devine color 😀 Pe bune, nu vă speriaţi, filmul începe într-un aspect ratio ciudat (4:3) şi în alb-negru. Abia când se face trecerea în Oz revin lucrurile la normal. Imaginea e foarte mişto (eu l-am văzut la Romtelecom IMAX), are multe faze amuzante, e bun atât pentru copii cât şi pentru adulţi.

Poziţia copilului – Ursul de Aur, proiecţii speciale, apariţii televizate, multă atenţie. Şi cu toate astea n-am plecat cu nişte aşteptări foarte mari tocmai pentru că străinii au un mod ciudat de a aprecia filmele româneşti. Însă Poziţia copilului e bun de tot. O mamă „control freak” e nevoită să gestioneze o situaţie extraordinară în care e implicat fiul ei. Şi parcă vine mai posesivă. Nu am rămas marcat, nu e o capodoperă, însă merită văzut. E un film foarte bun şi foarte trist în acelaşi timp.

Meniu