Filme

IN Filme

the_hobbit_ironfists

The Hobbit – Deşi nu este extraordinar, e o poveste foarte mişto, bine realizată (ok, e adaptare după roman, dar înţelegeţi ce vreau să spun). Un pic lungit artificial, scena de la început în care se adună tovarăşii ar fi putut să dureze mai puţin. Poate că s-ar fi încadrat fără probleme în două filme, dar e bine şi aşa. Dacă v-a plăcut câtuşi de puţin Stăpânul Inelelor o să vă placă şi ăsta, că doar e aceeaşi poveste. L-am văzut la Imax, 3D, şi chiar dacă nu era 48fps a fost excelent. Nişte imagini cu adevărat mişto.

The man with the iron fists – Am văzut desene animate mai bune decât filmul ăsta. Dacă nu erau câţiva actori cunoscuţi n-ar fi auzit nimeni de el, cred că ieşea direct pe DVD. Nu-mi dau seama ce s-a întâmplat cu Tarantino de a făcut prostia asta, cred că era fumat şi a văzut nişte filme cu Mortal Kombat. Deşi, dacă stau bine să mă gândesc, filmele alea cu Mortal Kombat de pe ProTV care se difuzau marţea erau mai bune decât ăsta.

IN Filme

Hope Springs – Meryl Streep e încântătoare în rolul soţiei care doreşte să-şi salveze căsnicia cu un contabil bogat. Steve Carell nu se descurcă rău într-un rol serios, dar te aştepţi în orice moment să facă o poantă. Tommy Lee Jones e parcă mai îmbătrânit ca niciodată. Un film care nu e nici comedie, dar nu e nici dramă. Un film de weekend, lejer, care m-a prins.

Red Lights – film cu mentalişti, puteri speciale, magicieni, scamatori şi tot felul de alţi paranormali. Majoritatea sunt nişte impostori şi există chiar nişte cetăţeni care se ocupă cu depistarea şarlatanilor.  Sigourney Weaver e o expertă în demascări şi se străduieşte să convingă cât mai multă lume că nu există puteri paranormale. Filmul e ok până la un punct, când se strică rău de tot. Finalul e destul de cheap, de parcă scenaristul ar fi pornit cu o idee şi n-ar mai fi ştiut cum să o termine. De Niro apare destul de puţin şi nu face vreun mare rol.

IN Filme

Rise of the Guardians – un desen animat cre reuşeşte să te introducă în atmosfera sărbătorilor de iarnă. Un desen „ca pe vremuri” cu Zâna Măseluţă, Moş Crăciun, Moş Ene şi Iepuraşul de Paşti. Se continuă trendul cu mai mulţi super-eroi în acelaşi film. Prichindeii din sală au fost super încântaţi, desenul e fix ce trebuie. Fără probleme de oameni mari, fără filozofii inutile, un film pentru copiii mici şi mari.

End of watch – un alt film cu poliţişti, de data asta în varianta filmată cu camere de maşină şi de mână. Jake Gyllenhaal e un fel de Răzvanbb ajuns poliţist în LAPD: filmează tot ce mişcă. Scenariul e mişto, jocul actorilor e bun, dar realizarea îl face greu de urmărit. E greu să te uiţi 2 ore la o imagine care se mişcă non-stop şi la prim-planuri ciudate. Înţeleg care e ideea, dar nu-mi place respectivul stil. Şi m-am prins de ce n-a rulat decât foarte puţin în cinematografele româneşti – multă violenţă şi tristeţe.

IN Filme

Upside Down – o idee mişto, o realizare destul de proastă şi doi actori cunoscuţi. Cam ăsta e, pe scurt, Upside Down. Tema principală aduce mult cu Total Recall şi cu alte filme din ultima vreme: două lumi – unii săraci şi buni, alţii bogaţi şi răi. Şmecheria e că ăia bogaţi au o lume care e cu susul în jos faţă de cei săraci şi viceversa. Pe acest fond boys meets girl, ea bogată el sărac. Au loc nişte săruturi cu susul în jos, cum a mai făcut Kirsten Dunst şi prin Spiderman şi povestea merge mai departe. Cred că de la sărutul ăla din Spiderman le-a venit toată ideea filmului, în afară de chestia cu cele două lumi nu e nimic special.

Cloud Atlas – fără îndoială cel mai aşteptat film al sfârşitului de an. Lumea se îmbulzeşte să-l vadă, atraşi probabil de actori (Tom Hanks, Halle Barry, Hugh Grant etc.). Înainte de toate pregătiţi-vă bine dacă vreţi să mergeţi să-l vedeţi. Mâncaţi, mergeţi la toaletă, dormiţi bine înainte. E un mamut de 3 ore şi oricât de interesant ar fi tot lung pare. Sunt mai multe poveşti ce se desfăşoară în paralel, cel puţin una o să vă placă. E ca o şaorma cu de toate. Şi cu anii ’70, şi cu anii ’30, şi cu viitorul îndepărtat, şi cu ăla foarte îndepărtat, ba chiar şi cu sfârşitul secolului 18.

IN Filme

Printre altele, pentru că face filme de genul ăsta:

Nimeni nu vrea să vadă Vrăjitorul din Oz în versiunea psihedelică, nici Alice în Ţara Minunilor sau alte poveşti adaptate pentru un public matur regizate de nişte băieţi dependenţi de LSD. Ce naiba s-a întâmplat cu filmele pentru copii? Când s-a făcut trecerea de la 101 dalmaţieni la creaturi dubioase fără legătură cu poveştile originale?

IN Filme

Şi caii sunt verzi pe pereţi – noul film al lui Dan Chişu nu e neapărat un film bun, dar merită văzut. Replicile, veridicitatea întâmplărilor şi umorul de situaţie sunt punctele forte ale filmului. Din păcate doar o parte dintre actori joacă bine (Adrian Titieni şi Tudor Smoleanu), restul n-au nicio treabă (Anca Florescu are scene nud şi cam ăsta e aportul ei, Ionuţ Vişan nu e deloc credibil). Filmul spune povestea unui cetăţean care deschide un spam email şi e convins că a câştigat la loterie. În paralel fiul pe care nu-l cunoscuse niciodată chiar câştigă o sumă mare de bani şi se străduieşte să-l revendice.

Total Recall – Colin Farell duce o viaţă anostă într-o zonă săracă a lumii şi face zilnic naveta până la fabrica în care munceşte. Merge la un salon care plantează amintiri contrafăcute în creierul clienţilor şi de aici lucrurile se dau peste cap. Un film extrem de lung cu vreo oră întreagă numai de împuşcături. Pentru fanii jocului Total Recall probabil că e foarte mişto. Kate Beckinsale e bună şi cam atât, Jessica Biel apare după jumătatea filmului. Merge doar dacă vă plictisiţi şi vreţi ceva cu bătaie.

IN Filme

Skyfall – Cel mai nou film cu Bond se spunea că ar fi cel mai bun. Cu siguranţă nu e cel mai bun, dar nici cel mai prost. E undeva între, e bunicel spre bun. Deşi e un film de acţiune excelent, nu prea mai e Bond-ul pe care îl ştiam. Odată dispărute toate gadgeturile, fetele bond nu sunt aşa mişto, rămân doar bătăile şi împuşcăturile. Dar nici la astea nu se descurcă aşa bine Daniel Craig în filmul 23 din seria 007. Aşteptăm un Bond mai tinere, blondului i-a cam trecut vremea. Ah, şi 50% din film e făcut de Javier Bardem.

Almost Famous – l-am revăzut de curând în varianta director’s cut. Un film extraordinar, care te duce în atmosfera anilor ’70 din SUA. E povestea unui puşti care ajunge să plece în turneu cu o trupă rock, în calitate de redactor pentru revista Rolling Stone. Kate Hudson face un rol excelent, pentru care a şi luat un Golden Globe şi a fost nominalizată la Oscar. Dacă tot vă uitaţi la el, căutaţi o variantă cât mai extinsă, pe TV au fost scoase o grămadă de secvenţe mişto din film. Almost Famous: Untitled  e versiunea cea mai lungă, cu vreo 40 de minute în plus faţă de DVD. Atenţie, e posibil să vă îndrăgostiţi de Kate Hudson după vizionare.

IN Filme

Ice Age 4 – la fel ca toate continuările, e mai slab decât părţile 1 şi 2. Dar e ceva mai bun decât Madagascar 3.  Diego îşi găseşte o felină, Sid se trezeşte pe cap cu o bunică senilă, Manny are probleme cu fiica adolescentă. Povestea cu ghinda s-a cam răsuflat de pe la al doilea film. Rămâne o distracţie pentru copii, cu menţiunea că au trecut 10 ani de la primul film, copiii de atunci stau în baruri şi se uită la filme porno.

The Expendables 2 – scena de început are vreo 10 minute şi cred că a costat cam jumătate din buget. În rest împuşcături multe, bătăi, ziduri sparte, mult sânge şi gloanţe, băieţii buni reuşesc să fie buni. Arnold şi Bruce Willis au tot roluri episodice, poate până la partea a 7-a o să-i vedem într-o mare echipă frumoasă şi fericită luptând împotriva unui duşman comun. În funcţie de dispoziţia pe care o aveţi puteţi viziona filmul ca pe o comedie sau ca pe un film de acţiune.

IN Filme

Despre oameni şi melci – fără îndoială cel mai bine promovat film românesc de după ’89. M-am dus cu nişte aşteptări destul de mari (chiar dacă am auzit şi păreri negative). Nu pot să spun că am fost dezamăgit, dar nici nu m-a dat pe spate filmul. E o comedioară bună, corect executată, ce probabil că va prinde mai bine la export. Pentru mine vremurile alea sunt de tristă amintire, chiar dacă eram foarte mic. Documentarea e bună, într-o singură secvenţă apare o uşă de termopan care nu-şi avea locul, însă sunt multe detalii care constuiesc autenticitatea decorurilor. Un film bun şi atât, nu vreo capodoperă. Mi-a plăcut Andi Vasluianu, dar nici Monica Bârlădeanu nu s-a descurcat rău.

Lawless – fără îndoială e unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut anul ăsta. Deşi are câteva scene ceva mai violente, Lawless are o poveste mişto şi o distribuţie foarte bună. Tom Hardy face un rol excelent, Gary Oldman şi Shia LaBeouf sunt şi ei buni. Acţiunea se petrece în perioada prohibiţiei, însă nu mai e cu gangsteri foarte şmecheri, ci cu ţărani care produc clandestin băuturi alcoolice. Bonus: filmul e făcut după fapte reale povestite în cartea „The Wettest County in the World” pe care abia aştept s-o citesc!

IN Filme

Savages – un film foarte mişto, dar extrem de violent. Benicio del Toro face un rol bun de tot. Începutul e puţin dubios, însă întreaga acţiune se desfăşoară într-un ritm super alert. Alt film care durează vreo 2 ore şi ceva dar care merită văzut. Finalul e cel puţin ciudat, mie nu mi-a plăcut în mod deosebit. Fără scenele explicite de violenţă l-aş mai vedea o dată. E vorba de doi tipi care au o mică reţea de marijuana în California. Mexicanii vin peste ei să-i preia, tipii refuză, mexicanii le răpesc iubita (da, aveau una sigură).

The Best Exotic Marigold Hotel – 7 pensionari britanici pleacă spre India la un fel de resort de lux. Când ajung acolo descoperă că resortul e de fapt un hotel în paragină. Prima oară am ocolit filmul, pentru că mi se părea deprimantă aglomerarea atâtor actori de vârsta a treia (ca să nu zic babalâci). Dar pentru că lumea din jur l-a văzut şi îl recomandă (în special un prieten care şi-a închis blogul, aşa că n-am la ce să-i dau link) am dat o şansă acestui film pentru pensionari. Foarte mişto, am râs la o grămadă de faze. Iar Dev Patel (pe care poate îl ştiţi din The Newsroom şi Slumdog Millionaire) face un rol excelent.

Meniu