Filme

IN Filme

Nunta mută – un film ceva mai vechi, pe care voiam să-l văd de mult. De curând am pus mâna pe DVD şi am fost cam dezamăgit. Toată lumea îl lăudase la vremea respectivă, ştiu că am văzut şi trailerul şi mi s-a părut interesant. Mă aşteptam la mai multă nuntă şi mai puţine pregătiri. N-am înţeles de ce se dă o notă paranormală momentului, n-am înţeles de ce e nevoie ca acţiunea să fie legată de prezent. Sunt câteva momente bune, aşa că merită văzut. Am observat din nou că actorii noştri nu prea au feţe de ţărani.

Get the Gringo – încă un film cu Mel Gibson şi împuşcături. Începe cu o urmărire la graniţa dintre Mexic şi SUA, împuşcături, poliţie de frontieră. Dar continuă destul de mişto cu viaţa într-o închisoare mexicană. Nu e chiar ca toate filmele cu băieţi răi şi băieţi buni. Deşi a mai îmbătrânit, Mel Gibson se descurcă onorabil. Nu e vreo capodoperă, dar merge într-un weekend.

IN Filme

What to expect when you’re expecting – un alt film burduşit de vedete. Multe, că sigur vine lumea să le vadă. J. Lo, Cameron Diaz, Elizabeth Banks, Chris Rock, Dennis Quaid, o fată din Twilight şi aşa mai departe. Se presupune că ar trebui să fie amuzant, abia dacă am zâmbit la câteva faze. Dar tipele din sală se amuzau copios. Genul ăla de film în care se desfăşoară mai multe poveşti în paralel – cam ca New York I love you sau New Years Eve. Dacă vă nimeriţi la cinema şi nu rulează vreun alt film mai bun, merge.

Madagascar 3 – nu văzusem trailerul dar mă aşteptam la ceva mai slab decât partea a 2-a (care oricum a fost slăbuţă). M-a surprins, am râs o grămadă la Madagascar 3. Şi eu şi prichindeii din sală, semn că filmul e bun pentru toată familia. Sunt câteva poante pe care le prind doar oamenii mari (fără să aibă tentă sexuală). După cum s-a terminat probabil că va exista şi partea a 4-a. Pinguinii n-au mai fost la fel de mişto.

IN Filme

Hugo – e un film frumos. Scorsese reuşeşte să construiască o imagine foarte mişto a Parisului anilor ’30. Ritmul în care se desfăşoară lucrurile mi se pare cam alert, dar povestea e superbă. Un film despre maşinării, perseverenţă, curaj şi debutul filmelor în Franţa începutului de secol 20. Este spusă povestea lui Georges Méliès – un membru marcant al cinematografiei mondiale, dar sunt subliniate şi repercusiunile pe care le-a avut Primul Război Mondial asupra lumii. Un film complex, ce merită privit cu atenţie la detalii.

Snow White and the Huntsman – se vrea a fi o poveste modernă a poveştii cu Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici. Doar că în versiunea asta e o combinaţie cu Frumoasa din pădurea adormită, Robin Hood,  Stăpânul inelelor şi Ioana D’arc. Sunt preluate tot felul de elemente din toate poveştile astea şi sunt transpuse într-un film bunicel. Charlize Theron se descurcă bine în rolul reginei afurisite, piticii nu sunt deloc simpatic iar vânătorul e cam în plus. Cam întunecat, spre thriller.

IN Filme

Men in Black III – de obicei partea a treia dintr-un film e foarte proastă (vezi Singur Acasă, de exemplu). Men in Black e o excepţie. Cei care au văzut serialul de desene animate vor regăsi câteva personaje în partea a 3-a. Chiar dacă e cam aceeaşi poveste, e spusă într-un mod mişto. Mai puţine faze scârboase (apropo de gândacii striviţi în partea 1), mai puţini extratereştri omorâţi. Nu vă speriaţi, filmul începe prost rău de tot. Cam ca toate filmele de anul ăsta: într-o închisoare super-securizată de pe lună se întâmplă ceva şi un tip rău evadează. Partea bună e că fix începutul are câteva faze 3D foarte mişto.

Intouchables – o poveste emoţionantă cu un bogătaş paralizat în urma unui accident de parapantă şi un golănaş care ajunge să-i fie îngrijitor total întâmplător. Un ritm puţin ciudat (ritm pe care l-am mai întâlnit la filmele franţuzeşti) şi câteva scene de umplutură. Merită văzut, dar nu m-a lăsat cu gura căscată. Pe Francois Cluzet (bogătaşul din film) poate că l-aţi văzut în Dolce far niente – mie mi-a plăcut în ambele roluri.

IN Filme

SafeJason Statham a devenit un fel de Bruce Willis modern combinat cu Jackie Chan şi Steven Segal. Bate tot ce e de bătut, împuşcă tot ce e de împuşcat şi salvează pe toată lumea. Asta când nu e un şofer extraordinar. De data asta are ocazia să le îmbine pe toate ca să salveze o fetiţă genială care mai e şi chinezoaică. Combinaţii între mafia chinezească şi cea rusească, poliţişti corupţi, demnitari pătaţi, tot tacâmul. Mai slab decât mă aşteptam.

Friends with kidso poveste uşor dubioasă care se vrea a fi amuzantă dar nu prea e. Jon Hamm, Megan Fox şi încă vreo 2-3 actori semi-cunoscuţi. Adam Scott vrea să aibă un rol de macho dar nu prea reuşeşte. Cu nişte actori mai cunoscuţi filmul ar fi fost un hit (Gwyneth Paltrow în rolul principal feminin – de exemplu). Nu e chiar rău, dar nici bun nu e. Povestea oricum e previzibilă, puteau să mai lucreze la câteva poante.

IN Filme

Lockout – un subiect destul de interesant, cu o închisoare de maximă securitate aflată în spaţiu, nişte bodyguarzi mult prea proşti, o fiică de preşedinte, un băiat dur şi nişte spioni. Totul se transformă într-o confruntare palpitantă cu multe împuşcături şi o grămadă de răniţi. Fata frumoasă şi blondă se îndrăgosteşte de băiatul dur iar filmul se termină total anapoda.

The Cold Light of Day – un film cu Bruce Willis pe afiş. Numai că Bruce Willis apare doar în primele 15-20 de minute şi pe urmă îi lasă pe cei mai tineri să se împuşte. De mult n-am mai văzut un film aşa prost. Au pus şi israelieni, şi trădători americani, şi terorişti, numai să crească puţin suspansul. A ieşit o ciorbă deloc interesantă pe care sper să o evitaţi.

IN Filme

Battleship e un mare efect special. Au luat toate clişeele posibile şi le-au înghesuit în film. Şi cu toate astea mi-a plăcut. Pentru că ştiam la ce mă duc, nu mă aşteptam la un film de artă. Rihanna e în plus, Brooklyn Decker e bună rău, Taylor Kitsch promite. De la primele faze ştii cum se termină filmul, cine moare pe parcurs, cine trăieşte şi de ce. E acelaşi film cu extratereştri în care sunt schimbate puţin decorurile şi personajele.

Anonymous – am reuşit să-l văd abia acum, şi mi-a părut rău că am aşteptat atât. Un film pentru pasionaţii de istorie. O versiune total diferită faţă de ce ştim despre Shakespeare. În fond, filmul nici nu e aşa mult despre Shakespeare cât e despre operele pe care le-a semnat. Must see, măcar pentru a afla teoria prezentată.

IN Filme

Undeva la PalilulaCum e să trimiţi un medic pediatru într-un sat fără copii? Absurd. La fel ca tot filmul lui Silviu Purcărete. Personaje absurde, pe alocuri groteşti, umor absurd, un medic negru de culoare care de fapt era român (altul decât Cabral) – asta în primii ani de comunism. O acţiune pe alocuri înfricoşătoare, aproape chiar de sadism. Dar o manieră „clasică” pentru filmul românesc modern. Înjurături menite să amuze intelectualul, un umor studiat care pare a fi la prima mână. Unii spun că e cel mai bun film postdecembrist. Ce-i drept, s-a muncit vreo 8 ani la el. Mergeţi să-l vedeţi, dar fixaţi-vă de acasă aşteptările.

My week with Marilyn – Un film care vrea să prezinte partea bună a personalităţii actriţei americane. Un om singur, nesigur, o femeie care se simte exploatată şi minţită de cei din jur şi caută refugiul în diverse leacuri mai mult sau mai puţin sănătoase. Sau cel puţin aşa e descrisă de tânărul Colin Clark. Mi-a plăcut Michelle Williams, deşi n-o simpatizez. Mi s-a părut că e ce trebuie. Mişto filmul şi pentru tabloul Marii Britanii de la mijlocul secolului 20.

IN Filme

Salmon Fishing in the Yemen – mă aşteptam să fie o comedie uşurică. E mai mult un film siroposo-dramatic. Ewan McGregor e băiatul bun (şi expert în peşti) care se îndrăgosteşte de Emily Blunt (can’t blame him) şi care porneşte într-o aventură nebunească de transportare a unor… peşti. În Yemen. Interesantă partea de PR a poveştii şi cum influenţează departamentul de relaţii publice pe toată lumea. Nu m-a dat pe spate, trailerul anunţa ceva mai bun.

American Reunion – e a 4-a parte din American Pie, un fel de comeback după 13 ani. Dacă aţi râs la prima parte, e posibil să rădeţi şi acum. Mie mi s-a părut puţin mai bună decât părţile 2 şi 3 dar mai slabă decât prima parte. Alţii s-au distrat la greu. În spatele meu, la cinema, erau 3 puşti care au râs cu lacrimi. Eu aş fi ieşit la un moment dat, dar am rămas în sală de dragul amintirilor. Clar nu e o continuare mai bună decât originalul, dar Stiffler rămâne la fel de amuzant.

IN Filme

Toată lumea din familia noastră a avut premiera în acest weekend, eu am avut ocazia să-l văd la mijlocul săptămânii. Un film cu Stela şi Arşinel, cu Tamara Buciuceanu, însă deloc în nota obişnuită celor 3 mari actori români. Trailerul dădea impresia unei poveşti mult mai uşoare însă nu e deloc aşa. Dacă alegeţi să mergeţi la cinema, trebuie să ştiţi că e o poveste angoasantă despre un tată care trăieşte o adevărată dramă în urma divorţului. Pe alocuri nerealistă, ideea filmului surprinde câteva momente tragi-comice şi are un final destul de fad.

Va, vis et deviens e un film din 2005, în regia lui Radu Mihăileanu. Deşi nu prea a rulat în cinematografele româneşti, a luat premiul publicului la festivalul de la Berlin. Un băiat creştin etiopian ajunge într-o familie din Israel dându-se drept evreu. Fuga din ţara natală nu numai că îi salvează viaţa, dar îi deschide noi orizonturi. Este, probabil, cel mai emoţionant şi mai complex film al lui Radu Mihăileanu însă trebuie să vă pregătiţi pentru o poveste dură.

Meniu