Când eram mic îmi doream două lucruri: să fie câte un meci de fotbal în fiecare zi (don’t ask!) şi să se întâmple lucruri în oraş mai mereu. Cu timpul, au apărut tot felul de festivaluri de film, de teatru, de muzică. Cele vechi au crescut şi au contribuit indirect la apariţia altora. Uşor-uşor au apărut şi prin ţară. E tot un indicator al normalităţii spre care ne îndreptăm. Citeşte tot articolul
Nu mă apucam să scriu separat de filmul ăsta dacă nu avea Auraş succesul extraordinar pe care l-a avut cu postul.
Sâmbătă seară am fost la premiera filmului „Liceenii în 53 de ore şi ceva”, film prezentat în cadrul RO-IFF. Le mulţumesc pe această cale celor de la The Light Cinema. Mai jos aveţi şi invitaţia. Sigur, asta nu dovedeşte că aş fi fost în sală, însă lămureşte povestea cu invitaţiile. Citeşte tot articolul
N-am reuşit să ajung la avanpremieră, m-am grăbit să merg vineri, că tot îl lăuda lumea. Mulţi ziceau că-i bun. După vizionare, uşor năuc, am încercat să-mi dau seama de ce e Loverboy un film bun.
1. Pentru că sunt multe scene de sex. Din ’90 încoace, filmul românesc a devenit un fel de film porno deghizat în film de artă. Fiecare personaj feminin trebuie să apară nud măcar o dată, chiar dacă nu are legătură cu acţiunea filmului.
2. Pentru că joacă Ion Besoiu. S-a mai folosit şi schema asta: introducem actori mari ca să dea greutate filmului. E un film cu maestrul Ion Besoiu, cum poţi să spui că e prost? Sigur, n-are nicio replică şi apare doar de 2 ori, dar Loverboy e un film bun!!!
3. Pentru că e cu ţigani. Trebuie să ne uităm şi la naţionalitatea conlocuitoare, nu? Să-i băgăm şi pe ei în seamă, să arătăm realitatea de pe străzi. Ah, şi e cu manele. Orice film cu manele trebuie sa fie bun. Corect? Citeşte tot articolul
Mi-a plăcut „Filantropica”. Şi „Asfalt tango”. Sunt fan „Restul e tăcere”. Abia aştept „Closer to the moon”. Şi cu toate astea nu văzusem până acum „Dolce far niente„. Duminică, în cadrul RO-IFF, nu numai că am vizionat filmul, dar am avut ocazia să-l aud pe Nae Caranfil vorbind despre prima sa producţie de amploare.
Povestea îl prezintă pe Stendhal (îl ştiţi, a scris Roşu şi Negru) în timpul călătoriei sale prin Italia şi urmăreşte acţiunea romanului „Un voyage a Terracina„. Nae Caranfil ne povestea după vizionare că a intervenit pe alocuri atunci când a scris scenariul pentru a da savoare istorisirii. Şi ne mai spunea că s-a identificat cu personajul principal, fiind prima sa producţie cu o echipă străină, într-o ţară pe care nu o cunoştea. A descoperit Italia alături de Stendhal.
Dolce far niente e genul acela de „feel good movie”. Nu pleci super entuziasmat din sala de cinema, nu ai o temă de gândit. Dar pleci cu zâmbetul pe buze pentru că ai urmărit o poveste frumoasă.
Mai puteţi vedea Dolce far niente duminică, la cinema Eforie, începând cu 18:25. Costă 1 leu. Sau dacă nu vreţi să vă plimbaţi până acolo, îl puteţi vedea din fotolii vineri, 7 octombrie, de la orele 20:00, pe Procinema (provincia, se aude?).
Vă mai recomand şi Filantropica – sâmbătă, cinema Corso, orele 18:00, sau Restul e tăcere – joi, tot la Corso, de la 14:00. Tot la 1 leu. Chiar dacă Nae Caranfil nu va mai răspunde la întrebări din sală, el va fi acolo, în filmele lui.
În perioada 1- 9 octombrie se desfăşoară RO-IFF, Romania International Film Festival. La cinematografele Corso şi Eforie veţi putea vedea începând de azi o serie de filme fără clişee pentru numai 1 leu. Din comunicatul de presă:
În cadrul RO-IFF vor avea loc peste 40 de proiecţii de filme şi evenimente, premiere absolute în România de filme recompensate cuOscar, precum „In a Better World”, ori ale unor filme româneşti mult-aşteptate de public, cum este continuarea celebrei serii„Liceenii”.
Şi în acest an, la cea de-a şaptea ediţie a Festivalului, se pune accent pe cinematografia europeană, pe producţiile din regiune şi, de asemenea, se încurajează reluarea unui dialog constructiv între profesioniştii din domeniu, sub semnul multiculturalităţii şi creativităţii. Un alt aspect ce ţine de unicitatea RO-IFF este accentul pus pe femeile regizor şi pe munca lor, iar în acest an ne vom bucura împreună de prezenţa unor personalităţi de marcă precum Julie Taymour, regizoarea celebrului Frida, sau Tatiana Issa, regizoarea multipremiatului documentar Dzi Croquettes.
Eu o să vreau să văd Dolce far niente şi Liceenii în 53 de ore şi ceva. Timp să fie!
N-am văzut în viaţa mea atâtea filme câte mi-au trecut prin faţa ochilor în ultimele săptămâni.
Cowboys and aliens
Un film exact aşa cum zice descrierea: acţiune, fantastic, război, sf, western. Aş putea adăuga şi „comedie”. Nici bun, nici rău. După două ore în fața ecranului încă te uiți cu ochii cât cepele.
Super 8
Ar fi trebuit să fie super filmul marca Steven Spielberg. Trailerul m-a lipit cu ochii de ecran. Iar filmul s-a dovedit a fi o plictiseală maximă. Au lungit-o prea mult, extraterestrul era urât, ca toți extratereștrii… la fel ca ăia din Cowboys and aliens și nu numai.
Captain America
Filmele pentru americani sunt simple: avem un dușman. De obicei el e ori rus, ori neamț. Dacă acțiunea se petrece în secolul 17, dușmanul poate fi și indian (însă în cazul ăla se mai schimbă treburile, indianul are o fată drăguță care se îndrăgostește de un soldat american). Și americanii se luptă cu dușmanul până îl bate. Pe lângă clișeul cu americanii și dușmanii lor, Captain America mai e și genul ăla de film care e special făcut pentru continuări. Și e mult prea evident în cazul Captain America. Așteptăm părțile 2, 3, 4 și jucăriile Happy Meal.
The Smurfs
Dacă mergeți să-l vedeți e musai să găsiți varianta titrată. Ar fi chiar păcat să-l vedeți dublat. E genul de film care te binedispune într-o zi de miercuri ca să poți continua săptămâna de lucru.
Midnight in Paris
Mișto. M-am regăsit 100% în povestea omului care tânjește după epoci de glorie. Lasă un sentiment plăcut vizionarea filmului, chiar dacă se termină cam brusc și filosofic. Mi-ar fi plăcut să fie ceva mai concret la final.
The Kennedys pare să fie una dintre cele mai interesante ecranizări ale anului. De urmărit relaţiile din interiorul familiei, dar şi relaţiile cu alţi oameni cheie ale vremurilor.
Toţi aţi piratat cel puţin o dată filme. Chiar dacă nu recunoaşteţi, chiar dacă aţi uitat, sigur exista un prieten care vă aducea filme, un coleg care avea Casablanca pe CD cu titrare, un om de la care cumpăraţi cele mai noi DVDuri. Sau le luaţi chiar voi.
Şi de prea multe ori se întâmpla ca filmele alea să fie trase din cinema şi să se vadă oribil. CAM, TS, Telesync sau alte mizerii cu sunetul buşit, imaginea neclară şi o experienţă care îţi strica tot filmul. Dădeai bani pe ele şi tot se vedeau prost. Sau dacă le trăgeai singur puteai să aştepţi şi 8 ore (remember 32 kb/s?).
Dar acum avem şi noi premierele concomitent cu vestul, iar un bilet de cinema e 10 lei. Ba chiar erau ceva oferte şi la 1 leu, pe o clonă de groupon. Şi atunci de ce mai există TS şi Cam? Cine le consumă şi de ce?
Ştiu, s-a mai scris asta de 100 de ori, cred că am mai scris şi eu un articol pe tema asta, dar căutam Harry Potter 7b (da, vreau să-l văd şi n-am avut timp şi nici cu cine să merg la cinema la filmul ăsta) şi am dat peste variante trase din sală. E chiar aşa greu să piratăm lucrurile la o calitate mai bună? 😀
Evident, ar fi indicat totuşi să cumpăraţi filmele de pe muvix.ro, voyo.ro sau dolcetv.ro, nu să le pirataţi.
Luni am fost la premiera Cars2, un film pentru copii mari şi mici. Văzusem trailerul şi mă aşteptam la ceva interesant, dar pentru copii. Am plecat de la IMAX cu un zâmbet larg pe faţă. M-am bucurat ca un preşcolar de toate detaliile, de mimica maşinuţelor, de culori.
Chiar dacă unii cârcotaşi spun că filmul e plin de clişee, eu cred că fix transpunerea asta a unui film de acţiune într-un desen animat cu maşini face tot filmul. Şi e la limita între un film pentru copii şi unul pentru adulţi.
Singurul meu sfat e să-l vedeţi titrat, nu dublat.
La finalul săptămânii începe sezonul 8 din Entourage. Nu mai avem prieteni, nu mai avem soţii, nu mai avem amante. Avem doar 8 episoade pe care le vom vedea în următoarele 2 luni. Abia aştept 😀 Duminică seară e în SUA, luni dimineaţă ne trezim şi vedem primul episod!
V-am zis asta ca nu cumva să uitaţi. Eu de vreo 2 luni încerc să mă mai uit o dată la toate seriile, dar n-am reuşit.
La final am o curiozitate: a urmărit cineva toate videourile de pe JerrySeinfeld.com? Adică zi de zi. Că eu intru când îmi aduc aminte, de vreo 3 ori pe săptămână şi mă cam oftic.
