Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Filme

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

Wanderlust – e o comedioară cu Jennifer Aniston şi Paul Rudd despre un cuplu care trebuie să se mute din New York şi nimereşte într-o comunitate de hipioţi puţin săriţi de pe fix. Jennifer Aniston e o figurantă, rol pe care l-a jucat toată viaţa, Paul Rudd are un frate gherţoi iar singura care se remarcă în film e Malin Akerman (nu că ar face vreun rol de Oscar). Sunt câteva poante la care zâmbeşti, selectate oricum în trailer. Bun pentru o seară de la începutul săptămânii.

La source des femmes – cel mai nou film al lui Radu Mihăileanu e excelent. Parcă mai profund şi mai serios decât Le Concert, mai aproape de Va, vis deviens. Într-un sat din Africa de Nord (Maroc-Algeria-Tunisia) tradiţia spune că femeile trebuie să aducă apa, pentru că face parte din nevoile casei, iar femeile sunt cele care îngrijesc casa. Numai că suntem în secolul 21 şi multe sate au apă curentă. Fiind secetă, bărbaţii nu pot munci pământul, aşa că stau toată ziua şi joacă cărţi în timp ce femeile sunt nevoite să aducă apa de la un izvor aflat la câţiva kilometri depărtare. Până când personajul interpretat de Leila Bekhti propune o revoltă. Mergeţi să-l vedeţi cât mai repede.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

21 Jump Street e, fără îndoială, cea mai bună comedie din 2012. Cei doi băieţi care joacă rolurile principale sunt buni, poantele sunt mişto, n-am mai râs atât de mult la un film de o grămadă de timp. Doi poliţişti cam tălâmbi ajung pe Jump Street, o secţie de poliţie care combate infracţionalitatea în jurul tinerilor. Sunt trimişi sub acoperire într-un liceu şi ajung să facă tot felul de tâmpenii pe acolo. Abia ieri am înţeles de ce apare şi Johnny Depp în film (hint). Va urma o continuare.

The Hunger Games are un trailer extrem de bun. Mă aşteptam să mă dea pe spate total, să fie într-adevăr nişte jocuri. Pe viaţă şi pe moarte, dar jocuri. Cam ca la olimpiadă. De fapt e o bătaie într-un ţarc şi mai mult de jumătate din film se pregătesc pentru acest măcel din care scapă un singur concurent. Jennifer Lawrence e cam pufoasă pentru 22 de ani dar merge. Filmul e bun, dar se putea şi mai bine. Am înţeles că e făcut după prima parte a unei trilogii, deci vor urma încă 2 filme.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer1 comentariu
IN Filme

We bought a Zoo – e un alt film destul de trist. Cum ziceam, lumea cataloghează filmele triste drept „bune”. Avem un Zoo e un film drăguţ, de familie, dar parcă puţin cam trist. Totuşi, e după un caz real. Matt Damon joacă rolul unui tată care trebuie să crească de unul singur 2 copii după ce soţia lui moare. Şi îi iese aproximativ bine. Dar pentru că toţi trei suferă, decide să se mute din casa în care locuiau într-o Grădină Zoologică dezafectată. Iar povestea se învârte în jurul refacerii acestui Zoo. Dacă n-ar plânge Damon din 15 în 15 minute ar fi un film care te lasă cu un zâmbet larg. Aşa rămâi doar cu un zâmbet discret pe faţă. Iar Scarlett Johansson e destul de bună.

The Artist – este un film „mut şi alb-negru”, după cum au ţinut să anunţe cinematografele din toată lumea. Dar chiar dacă este mut, nu e lipsit total de sunet. Evident, e ceva mai dificil să urmăreşti un film în care nu se vorbeşte. Dar e o plăcere să citeşti replici pe buzele actorilor, să le studiezi reacţiile, să-i priveşti cu maximă atenţie. Sigur nu e genul de film care va reveni, e doar o idee care a prins o singură dată pentru că nimeni nu s-a gândit să o facă. Ne întoarcem la 3D şi IMAX.

Pe vremuri la cinema

question_answer5 comentarii
IN Filme

Pe la începutul anilor 2000 încă mai mergeam cu tata la cinema din când în când. Era pe vremea în care Patria şi Scala erau destinaţii de lux, iar Mall Vitan avea singurul multiplex din oraş. Încă funcţionau toate cinematografele de pe Bulevardul Regina Elisabeta, iar printre destinaţiile noastre preferate se număra şi cinema Europa (cel de pe Moşilor).

Într-un weekend am ajuns la Luceafărul (pentru cei mai tineri, CinemaPro se chema pe vremuri Luceafărul şi arăta jalnic) cu intenţia de a viziona un film pe la 12:00. Eram noi şi încă vreo 4 ameţiţi. Doamna de la ghişeu ne-a anunţat afectată că fără 10 persoane în sală nu rulează filmul. Mai mult, ne-a invitat să ieşim pe stradă şi să convingem încă 4 oameni să vină la film :)) Până la urmă ne-am dus la Corso la un alt film (mai bun).

Mi-am amintit de povestea asta săptămâna trecută, când am ajuns la Light Cinema pe la ora 23:00 şi a trebuit să facem cale întoarsă pentru că filmul nu rula. Şi apropo de asta, la Glendale Studio (fostul Cinema Cotroceni) filmele rulează şi cu 2 oameni în sală. Iar biletele sunt super ieftine şi popcornul pe săturate + un ceai sunt din partea casei.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

John Carter – în ultima vreme Disney a făcut o grămadă de filme proaste, dar cu John Carter chiar le-a ieşit ceva mişto. O combinaţie interesantă între marţieni şi America de la sfârşitul secolului al 18-lea.  La început nu prea înţelegi ce legătură are Războiul Civil cu oamenii de pe Marte, dar merită să vezi filmul până la final. Şi nici nu-ţi dai seama că e aşa de lung. Are peste 2 ore, dar trec foarte repede în combinaţia de bătăi gen Star Wars şi Patriotul. Lynn Collins e foarte bună (cel puţin în film) iar acţiunea se bazează pe un roman scris în 1912! Foarte probabil vor mai urma continuări, sunt 11 romane în total.

The Descendants – e filmul despre care am auzit numai de bine. E foarte trist, mă aşteptam la cu totul altceva. Ca de obicei, oamenii pun semnul egal între trist şi bun. E o poveste de viaţă care s-ar fi putut desfăşura oriunde pe glob şi s-ar fi putut numi oricum. Foarte enervantă muzica hawaiană şi toate cămăşile alea înflorate. George Clooney face un rol bun. Nu extraordinar, dar bun. Mi-a plăcut mai mult rolul din Up in the air, nu cred că e cel mai bun rol al lui din carieră în The Descendants. Shailene Woodley o să se facă mare şi bună.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer2 comentarii
IN Filme

Safe House – cred că e unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultima perioadă. Ryan Reynolds arată că s-a făcut băiat mare şi nu mai primeşte roluri doar în comedii romantice. E un agent CIA (mai pămpălău şi fără experienţă dar tot agent CIA) care păzeşte o casă conspirativă şi se plictiseşte de moarte prin Africa de Sud. Asta până când intră în scenă Denzel Washington, un fost agent care devenise traficant de informaţii secrete. De aici încep o grămadă de împuşcături, urmăriri şi e o abundenţă de efecte speciale. Chiar stai cu sufletul la gură. În film mai apare şi Vera Farmiga (poate o ştiţi din Up in the air).

Bel Ami – sau altfel spus, filmul cu băiatul ăla care e vampir (Robert Pattinson pe numele lui real). Acţiunea se petrece în Parisul anilor 1900. Georges (Pattinson) e un băiat frumos care ajunge să pătrundă în lumea bună a Franţei. Din păcate pentru el, e cam nesăbuit şi nu apreciază şansa primită. Nu-i puţin lucru să te afli în compania mai multor femei frumoase (Uma Thurman, Kristin Scott Thomas şi Christina Ricci – care e absolut superbă). Pattinson joacă extrem de prost, dacă n-ar arăta bine probabil că ar vinde mici la Kaufland. Dar filmul merită văzut pentru cele trei femei frumoase care apar (mai ales pentru scenele cu Christina Ricci).

Unde a dispărut comedia românească?

question_answer1 comentariu
IN Filme

Pentru mine comedia românească se rezumă la Toma Caragiu şi seria BD. Am fost fan Vacanţa Mare (94-95), mergeam cu ai mei la spectacolele Divertis cu bilete luate „pe sub mână” la începutul anilor ’90 şi nu înţelegeam nimic, ba chiar m-am uitat ani la rând şi la Chestiunea Zilei cu Florin Călinescu. Citeşte tot articolul

Cele două filme de sâmbătă

question_answer3 comentarii
IN Filme

The Double – un film destul de bun din 2011 cu Richard Gere în rolul principal. E ceva cu nişte crime, agenţi CIA, FBI şi un puşti destul de deştept care studiază un caz fără încetare. Sunt ceva clişee, pe alocuri pare film pentru gaşca veche de actori (Martin Sheen numai director CIA nu pare). Dar sunt destule scene mişto, păcat că e cam previzibil până la un punct. Sau poate am văzut eu prea multe filme cu spioni ruşi.

This Means War – e o porcărioară tot cu spioni. Plină de clişee, dar plină. Burduşită. Cred că ar fi vrut să mai înghesuie câteva dar n-au mai avut loc. Totuşi râzi. De Reese Wintherspoon, de cei doi actori, de Chelsea Handler. Şi râzi foarte mult de clişeele din film. O comedie cu spioni nici nu ştiu dacă ar putea fi bună. E de consumat cu prietena la cinema.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer1 comentariu
IN Filme

J. Edgar – Di Caprio parcă s-a specializat pe biografii după The Aviator (şi urmează Sinatra). O grămadă de filme serioase, nu mai e doar un băiat simpatic. J. Edgar e un film mişto, cu un fir epic puţin cam încâlcit. După ce te dezmeticeşti puţin, povestea e ceva mai clară. Clint Eastwood face filme tot mai bune. John Edgar Hoover a fost şeful FBI-ului vreme de 50 de ani. A organizat instituţia, i-a crescut puterea şi a ţinut în frâu mai mulţi preşedinţi ai statelor unite.

The Prestige – Din categoria filmelor ceva mai vechi, am văzut în sfârşit Prestigiul – cu Hugh Jackman, Christian Bale şi Michael Caine. E povestea a doi magicieni care îşi duc rivalitatea până în pânzele albe. Încep prin a se şicana şi ajung să se urască. Povestea e excelentă, te ţine cu sufletul la gură şi are o grămadă de întorsături de situaţie. Deşi e un film lung (peste 2 ore), nu prea îţi dai seama când trece timpul.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

The Adjustment Bureau e un film de anul trecut pe care tot am amânat să-l vizionez. Dar după ce iniţial am vrut să văd primele 10 minute, m-am uitat până la capăt, într-un miez de noapte. Până într-un anumit punct filmul tratează un subiect care se tot reia în ultimii ani: alegerile din SUA. Însă are un twist interesant. Alături de Matt Damon joacă Emily Blunt, care n-aş putea să vă spun cum joacă, dar vă asigur că arată bine de tot 😀 Povestea e interesantă şi m-aş bucura să existe o continuare de vreun fel.

The Ides of March ar putea fi unul din multele filme despre alegeri, consilieri, campanii şi mizeriile din spatele lor. Dar spre deosebire de restul de 100 de filme pe aceeaşi temă, ăsta îi are pe George Clooney şi Ryan Gosling – băiatul rău din Drive. Toată lumea a fost dată pe spate de talentul regizoral al lui Clooney, eu n-am fost chiar atât de impresionat. În plus, la un moment dat personajul lui Ryan Gosling face o greşeală (decisivă pentru cursul poveştii) pe care un adevărat om de PR n-ar fi în stare s-o facă nici în 1000 de ani. Indiferent de cât de tânăr e  (bine, exceptând cazul în care e o poveste inspirată după viaţa lui Geoană). Oricum, nu sunt 100 de minute pierdute.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu