Pentru mine comedia românească se rezumă la Toma Caragiu şi seria BD. Am fost fan Vacanţa Mare (94-95), mergeam cu ai mei la spectacolele Divertis cu bilete luate “pe sub mână” la începutul anilor ’90 şi nu înţelegeam nimic, ba chiar m-am uitat ani la rând şi la Chestiunea Zilei cu Florin Călinescu.

În momentul de faţă mi se pare că mai există umor pe gustul meu doar în spectacolele de stand-up comedy (alea bune). În rest crimă şi pedeapsă.

Marţi seară am fost la o vizionare în premieră a episodului pilot din Las Fierbinţi, un nou serial de comedie ce va fi difuzat în fiecare joi la ProTv (la 20:30). Promourile nu prea m-au vrăjit, dar am vrut să văd care e ideea, de ce continuă cei de la PRO să investească în producţii proprii (Costi Mocanu zicea la un moment dat că preferă să cumpere telenovele decât să le facă la noi pentru că sunt foarte ieftine) şi dacă cumva există un plan de marketing mai amplu (la fel ca în cazul serialului Pariu cu viaţa).

Primul episod din Las Fierbinţi a fost filmat acum vreo 3 ani şi de-atunci s-a tot lucrat, s-a făcut documentarea, s-au mai schimbat diverse lucruri. A fost filmat în oraşul Fierbinţi Târg (!) şi are o grămadă de personaje pitoreşti. Noi, românii, când vrem să spunem că un ţăran e simpatic, spunem că e un personaj pitoresc (deşi el rămâne un ţăran, în esenţă).

Deşi părea un produs pentru consumatorii de Babanu şi bere Noroc, Las Fierbinţi are şi poante tari, pentru un public ceva mai elevat. Coloana sonoră e muncită iar imaginea e demenţială. Dacă îl vezi HD zici că e direct de la Oscar. Am înţeles că primul episod e mai lung, urmând ca de săptămâna viitoare episoadele să fie mai scurte şi mai tari. Să vedem.