Un spot foarte mişto din Brazilia pentru (nu-chiar-aşa-de) noul Peugeot 208.
PS: Să nu-mi spuneţi că nu vă uitaţi la Wacky Races.
Ermetice 33
question_answer0
IN Ermetice
Dacă cineva ţi-ar fura diacritica din nume, eu aş fi primul care ar porni în căutarea ei.
Acordul, bată-l vina!
question_answer4 comentarii
IN Casual stuff
Astăzi trecem puţin la avansaţi cu gramatica limbii române, genul ăla de greşeli des întâlnite şi foarte rar observate. Tipul ăsta de dezacord am văzut că se poartă şi e ceva mai subtil decât alea clasice, astfel încât oameni îl trec cu vederea.
Sunt genul de om care îmi doresc pace pe pământ.
Eh, în caz că nu v-aţi prins deja, mai sus e un dezacord. Frazarea corectă ar fi:
Sunt genul de om care îşi doreşte pace pe pământ.
Cum identificăm rapid forma corectă? Înlocuim.
Eu sunt o persoană care apreciez călătoriile foarte mult.
Eu sunt Marcel. (sau) Eu sunt călător. (sau) Eu sunt interesat de călătorii.
Avem un nume predicativ (o persoană) şi cu el se face acordul, nu cu subiectul. Deci forma corectă e:
Eu sunt o persoană care apreciază călătoriile foarte mult.
Chiar n-am găsit în momentul ăsta un exemplu concret, dar adaug dacă mă mai lovesc de greşeala asta.
Francheţe
question_answer3 comentarii
Sorin Trâncă, co-fondatorul Friends Advertising, e unul din oamenii ăia care indiferent de situaţie au curajul de a spune lucrurilor pe nume. Am urmărit zilele trecute înregistrarea integrală a emisiuni Start-up Wall Street, emisiune la care Sorin a participat acum vreo 2 săptămâni. Francheţe de la un capăt la celălalt, cam aşa e discuţa asta. Merită să petreceţi 50 de minute în faţa monitorului, sunt nişte poveşti mişto despre advertisingul anilor 2000.
În mod normal un şef de agenţie s-ar feri să declare public cât de aproape era să închidă firma acum câţiva ani. Doar că Sorin nu se încadrează în tipare. Şi dacă tot povesteşte despre studenţia de la Timişoara, trebuie să aflaţi că Sorin Trâncă va fi speaker la a 3-a ediţie de PR Beta, care are loc pe 16 şi 17 mai. Înscrierile se fac aici, despre workshopuri la care voi avea şi eu o contribuţie într-un articol viitor.
Citeşti chestii mişto?
question_answer1 comentariu
IN Casual stuff
Care a fost ultimul text care v-a plăcut foarte mult? Genul ăla de text pe care vrei să-l dai mai departe tuturor prietenilor, să se bucure şi ei de aşa scriitură frumoasă.
Fundaţia Friends for Friends a pornit în căutarea unor astfel de scrieri. În cadrul premiilor Superscrieri, acest Pulitzer românesc care creşte de la an la an, a apărut Superscrierea Cititorilor. Această nouă etapă dă posibilitatea cititorilor de a recompensa într-un fel autorii textelor bune, care schimbă percepţii.
Pe siteul concusului găsiţi mai multe detalii, dar principiul e destul de simplu: propuneţi un text mişto, are loc o votare, cele mai bune 10 scrieri ajung să fie jurizate (am onoarea să fac parte dintr-un juriu plin de oameni interesanţi). Cel mai bun text aduce un premiu atât pentru autor, cât şi pentru cititorul care l-a propus. Şi să ştiţi că sunt 300 de euro în joc plus o grămadă de alte premii!
Regulamentul e disponibil aici (atenţie, textele trebuie să fi fost publicate după 1 octombrie 2012!). Înscrierile sunt deschise până pe 9 mai, aşa că ar fi bine să începeţi acum să căutaţi prin arhive superscrierile care v-au mişcat.
Sunday’s Media Recap
question_answer0
Ştirea săptămânii vine de la Google: s-a lansat, în sfârşit, Youtube România. Detalii.
Alina Stanciu pleacă de la Ogilvy PR, la conducerea agenţiei trec Claudia Mihălaşcu şi Alina Meleşcanu. Detalii.
Fundaţia Friends for Friends a lansat Superscrierea Cititorilor. Detalii.
Joi şi vineri a avut loc a 7-a ediţe de PR Forum. Detalii aici.
Tot joi a fost Noaptea Agenţiilor, eveniment pentru hipsterii de prin agenţii şi wannabes. Detalii.
iLeo a lansat 4înmaşină.ro – un proiect de carpooling. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: Samsung Galaxy S4 e la vânzare în România, Romtelecom a lansat afacereataonline.ro, s-a lansat Disney Mobile Movies, Profitshare 2.0 e în private beta, Friends are om de online.
Cele două filme de sâmbătă
question_answer0
IN Casual stuff
Oblivion – Tom Cruise e un fel de depanator de drone într-un viitor îndepărtat. Şi face o muncă foarte plictisitoare despre care nu afli prea multe detalii vreo 40 de minute. Într-un final începe şi acţiunea în acest film SF şi lucrurile devin destul de interesante, dar la început e posibil să te plictiseşti. Per total un film mişto, care suferă însă de boala lungirii nejustificate. E cu extratereştri, războaie cu pământenii, un colţ de rai şi Tom Cruise la pătrat.
Iron Man 3 – ultima parte din serie e un deliciu. Gwyneth Paltrow e super hot şi la 40 de ani, Downey Jr. zici că s-a născut pentru rolul de milionar extravagant super deştept care mai salvează şi lumea din când în când. De data asta povestea e cu terorişti şi mulţi Iron Man, cu trădări şi situaţii limită. Livrează exact ce trebuie pentru o poveste cu supereroi, important e să nu vă gândiţi prea mult la detalii. Totul e super exagerat, exploziile sunt impresionante, rănile lui Tony Stark sunt mai multe decât populaţia Chinei. De văzut.
Legitimaţie de client
question_answer17 comentarii
IN Casual stuff
Într-o piaţă extrem de contractată (îmi place că toată lumea se fereşte să spună că e criză şi toate afacerile sunt în scădere), când avem o expansiune impresionantă a supermaketurilor de lanţ în cartiere, când avem Lidl, Profi, Billa, Carrefour, Mega Image, Kaufland, Cora, Real, Auchan, La doi paşi, Penny Market şi aşa mai departe, există în continuare magazine care cer legitimaţie de client!
Poate să-mi explice şi mie cineva care mai e logica legitimaţiilor de la Selgros şi Metro? De ce să te împuşti singur în picior şi să-ţi diminuezi posibila clientelă? Poate că erau concepte diferite, dar în piaţa actuală ce sens mai au elementele astea de diferenţiere? Chiar dacă are sens pentru angrosişti (câţi or mai fi), de ce nu-l laşi şi pe omul obişnuit să cumpere?
Ţin minte că erau o grămadă de oameni care plângeau pe la sfârşitul anilor ’90 pe la porţi să intre şi ei în Metro pe legitimaţia altora, că magazinele erau puţine.
Amintiri din câmpul muncii
question_answer1 comentariu
IN Casual stuff
Habar n-am ce vă amintiţi voi de la primul job, dar amintirea mea e legată de pizza. Aveam 18 ani, mă angajasem de puţin timp ca director într-o firmă în care făceam de toate şi savuram primele zile în câmpul muncii. Şi chiar în prima sâmbătă lucrată vreodată (aveau să urmeze destule) ştiu că am ajuns la birou şi am găsit în uşă un plic ce conţinea un magnet şi un pliant cu PHD. Pentru că nu mai comandasem niciodată mâncare la birou, am pus mâna pe telefonul de firmă şi am sunat.
Era destul de devreme, nu-mi era foame deloc, dar trebuia să marchez cumva intrarea în câmpul muncii. Era aprilie 2008 şi ţin minte că pizza aia a fost cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată, probabil pentru că ingredientul secret era satisfacţia personală. I-am făcut şi poză, să rămână pentru posteritate. Citeşte tot articolul
Scurt despre earned media
question_answer1 comentariu
Excelent articol scris de Eliza Rogalski aici. Citiţi-l. Recomand şi comentariile, măcar primele 5. E acolo un tip care cred că e reprezentativ pentru presa românească. Jurnalistul care a muncit mulţi ani în presă, a rămas fără un patron cu bani şi se zvârcoleşte în piaţă pe cont propriu neînţelegând de ce nu încasează de nicăieri.
Eliza Rogalski a vorbit despre „earned media”, domnul Adam Robert de la turaţii.ro se plânge că n-are cotă parte din bugetul agenţiei de PR. Că în loc să fie plătit pentru munca lui, agenţia preferă să-l obţină pe acest „earned media”, duşmanul poporului.
Domnule Adam Robert, cam asta e treaba agenţiei de PR. Dacă fiecare articol ar fi cumpărat, nu s-ar mai numi presă ce faceţi dumneavoastră, ci teleshopping.
Omul obişnuit trebuie să intre pe un site (sau să cumpere un ziar) şi să fie sigur că lucrurile scrise acolo sunt pe bune. Nimeni nu vrea să citească articole pozitive despre un produs prost doar pentru că „jurnalistul” a luat bani. Ce, o să scrieţi articole nasoale şi foarte nasoale după ce aţi luat bani? Adică o să faceţi de căcat un brand pe banii lui? În ce lume paralelă o să se întâmple asta?
Şi-aşa apare „earned media”. Strădania agenţiei de PR de a-l face pe jurnalist să se simtă cât mai bine, să cunoască produsul în detaliu şi mai apoi să fie convins să scrie un articol. E calea ceva mai etică.
Scurtcircuitul s-a produs în momentul în care jurnaliştii au devenit patroni şi au început să confunde cele două funcţii.
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
