brad

În ultimii 10 ani a apărut trendul ăsta „ecologist” în ceea ce priveşte brazii de Crăciun, care condamnă folosirea unor pomi naturali. Am pus în ghilimele ecologist pentru că s-a tot demonstrat de-a lungul timpului că un brad de plastic (şi deşeurile lui) provoacă mai mult rău planetei decât 15 brazi naturali folosiţi an de an.

A venit momentul în care se reia veşnica discuţie cu bradul natural vs. bradul artificial şi mi-am adus aminte de o pepinieră de brazi pe care am descoperit-o undeva pe la munte, pe nişte drumuri forestiere. Erau cel puţin 6 astfel de grădini, care urmau să aibă roade în câţiva ani. Sigur, nu toţi baby-brăduţii din imagine se prind, însă mulţi din ei vor alcătui o pepinieră de brazi ce vor ajunge în piaţă la vânzare. Şi apropo, ăsta e motivul pentru care unii ies foarte strâmbi sau golaşi în anumite părţi, sunt pur şi simplu prea înghesuiţi.

Asta ca să nu aveţi impresia că cineva se duce în pădure şi începe să taie vârfuri de brazi adulţi. Nu, în niciun caz. Poate că mai fac asta diverşi tăietori ilegali, dar ăştia au cam dispărut în ultimii ani, cel puţin de prin Bucureşti. Cea mai mare parte a brazilor naturali (ăia româneşti, că sunt oricum o grămadă şi din import) vin din astfel de pepiniere. Dacă nu ar fi plantaţi special pentru asta, cu siguranţă n-ar fi plantaţi deloc. Rolul lor este să aducă bani celor care se ocupă de ei şi să facă fericiţi nişte oameni care îi cumpără. That simple.

Îi apreciez pe cei care preferă să cumpere brazi în ghiveci şi să-i replanteze, însă îmi pare rău să vă spun că de obicei nu prea se prind copacii ăia, am nişte prieteni care au tot încercat ani la rând, ba chiar şi-au dus bradul undeva la munte.