Mă gândeam zilele trecute la cât zburam până anul trecut şi ce mişto era feelingul ăla. Apoi mi-am amintit de toate micile mizerii ale companiilor aeriene, de emoţiile că nu vei ajunge să zbori, de „meniurile” alea cu o prăjitură măgura sau un cookie, de drumurile lungi cu autobuzul pe pistă, până la avion şi aşa mai departe. Citeşte tot articolul
Ştiu că trebuie să faci cât mai mulţi bani de pe urma pasagerilor pe care îi transporţi. Înţeleg că laşi preţul cât mai jos ca să rezişti concurenţei tot mai mari şi încerci să compensezi oferind alte servicii contra-cost. De-asta iei bani pe bagaje, loc la picioare, masă, loc la geam, îmbarcare prioritară şi checkin, dar ce-ai zice dacă n-ai transforma avionul într-un birt doar de dragul profitului?
Dacă n-ai permite ca toţi gigeii plecaţi la muncă peste hotare să-şi învingă teama de zbor (sau dorul de casă, sau orice altceva) cu 4-5 sticle de vin?
Oare cum ar fi, dragă companie aeriană, dacă n-ai mai aduce în stare de ebrietate toţi carmoliştii?
Săptămâna trecută am zburat spre Liverpool într-un avion BlueAir populat cu o grămadă de cetăţeni ce călătoreau în grup. Genul ăla de oameni prea bine îmbrăcaţi ca să fie nişte simpli pălmaşi. Însă asta nu i-a oprit să bea sticlă de vin după sticlă de vin, intercalate cu vreo 2 sticle de coniac de 2 lei (pe care nu-mi dau seama foarte bine de unde l-au procurat, că nu păreau sticle de duty-free). Când s-a strâns gunoiul oamenii adunaseră 12 sticle de vin roşu (pe care le-au băut în 3 oameni). Dar nu asta le-a alarmat pe stewardese, ci faptul că se fumase în toaletă. Până atunci n-a fost nimic în neregulă, nu li s-a părut ciudat că oameni din aceeaşi zonă comandă vin pe bandă rulantă.
Şi n-o să fac greşeala să spun că BlueAir e de rahat şi că n-o să mai zbor niciodată cu ei (deşi în afară de ruta asta am preferat mereu companiile de linie), pentru că nu e un caz izolat. Se fac bani mulţi din alcoolul vândut la bord, iar companiile aeriene preferă să facă asta, chiar şi cu riscul de a avea câţiva pasageri deranjaţi de beţivii din jur.
Cireaşa de pe tort a venit abia la sfârşit, când am aflat că gaşca de carmolişti nu plecase la muncă, ci la un training. Corporatişti de la Rompetrol.
