Am urmărit cu stupoare toată povestea cu referendumul din cadrul USR. Şi nu pentru că e aberant să întrebi tot partidul dacă să te dai cu părerea pe o problemă sau nu, ci pentru că subiectul ăsta a ajuns la un nivel de expunere de-a dreptul impresionant. Cineva a reuşit să tragă diverse sfori şi să pună pe agenda publică drepturile homosexualilor din România într-un moment în care nimănui nu-i păsa de asta.
Serios, hai să ne întoarcem în timp. Acum 3 ani subiectul ăsta nu exista. Exceptând anuala paradă gay care deranja 7 pensionari şi 12 şomeri, nimeni n-ar fi ridicat un deget pentru această minoritate sexuală. Efectiv nu era absolut nicio ameninţare. În eventualitatea puţin probabilă (ca la avioane) în care un parlamentar ar fi depus un proiect de lege pentru drepturile homosexualilor, cine credeţi că ar fi votat în favoarea lui? Senatorii şi deputaţii care pupă cruciuliţe? Sau dacă s-ar fi propus un referendum pentru acordarea acestor drepturi chiar credeţi că s-ar fi deplasat românii să voteze? Pe bune. 10% cel mult şi asta dacă nu era vreme de grătar şi nu jucau nici naţionala, nici Simona Halep în ziua aia. Citeşte tot articolul
