Există anumite momente cheie în viaţa unei comunităţi. Puncte de cotitură, zile Z. Pentru cartierul Militari, un astfel de moment a fost pe la începutul anilor ’90, când un cetăţean şi-a făcut curaj şi a trântit un butic de tablă. N-a fost primul, nu avea să fie nici ultimul. A devenit parte dintr-o mică colonie de buticuri care vindeau bere, vin, apă minerală la sticlă de sticlă, ţigări, ciocolată KISS, tot felul de alte nimicuri şi, cel mai important, ouă Kinder. După vreo 2-3 ani, pe terenul viran din spatele buticurilor s-au făcut şi nişte mici terase, introducând în cultura de cartier noţiunea de „umbreluţe”. Afacerea cu umbreluţe n-a ţinut mult pentru că pe un alt teren viran s-au făcut nişte umbreluţe mai mari şi mai frumoase, unele care aveau chiar şi alune prăjite! Un fel de Centru Vechi al cartierului Militari, cu birturi unul lângă celălalt. Lumea s-a mutat acolo, dar au rămas buticurile. Citeşte tot articolul
