Colegii Andrei şi Alex s-au plâns recent de noua senzaţie din comunicare: emoji. Că unele sunt naşpa, că sunt desenate prost, că emoji nu e un limbaj care să completeze nimic, ba chiar complică lucrurile.
Din păcate pentru ei, emoji nu prea li se adresează deloc. Amândoi fac parte, ca şi mine, din generaţia care a crescut cu BRB, LOL, RTFLMAO şi alte prescurtări, iar mai apoi a trecut la :-J 😀 :-w şi aşa mai departe. Guess what, tinerii din ziua de azi habar n-au ce-i aia douăpuncteliniuţăj. Pentru că nu prea au mai prins Yahoo Messenger, nu mai stă nimeni pe acolo în afară de Andrei Crivăţ. Şi el e un mare nostalgic, altfel pleca de mult.
Generaţiile tinere s-au născut cu telefonul în mână. Şi, automat, cu emoji.
Pentru cei care au deschis televizoarele foarte târziu, nebunia asta cu emoji a început în Japonia, de unde s-a răspândit în toată lumea. Emoji înseamnă orice mic personaj desenat sau pozat care mai apoi este folosit în comunicare. Citeşte tot articolul
