Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

filme

Cele două filme de sâmbătă

question_answer1 comentariu
IN Filme

Men in Black III – de obicei partea a treia dintr-un film e foarte proastă (vezi Singur Acasă, de exemplu). Men in Black e o excepţie. Cei care au văzut serialul de desene animate vor regăsi câteva personaje în partea a 3-a. Chiar dacă e cam aceeaşi poveste, e spusă într-un mod mişto. Mai puţine faze scârboase (apropo de gândacii striviţi în partea 1), mai puţini extratereştri omorâţi. Nu vă speriaţi, filmul începe prost rău de tot. Cam ca toate filmele de anul ăsta: într-o închisoare super-securizată de pe lună se întâmplă ceva şi un tip rău evadează. Partea bună e că fix începutul are câteva faze 3D foarte mişto.

Intouchables – o poveste emoţionantă cu un bogătaş paralizat în urma unui accident de parapantă şi un golănaş care ajunge să-i fie îngrijitor total întâmplător. Un ritm puţin ciudat (ritm pe care l-am mai întâlnit la filmele franţuzeşti) şi câteva scene de umplutură. Merită văzut, dar nu m-a lăsat cu gura căscată. Pe Francois Cluzet (bogătaşul din film) poate că l-aţi văzut în Dolce far niente – mie mi-a plăcut în ambele roluri.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

Safe – Jason Statham a devenit un fel de Bruce Willis modern combinat cu Jackie Chan şi Steven Segal. Bate tot ce e de bătut, împuşcă tot ce e de împuşcat şi salvează pe toată lumea. Asta când nu e un şofer extraordinar. De data asta are ocazia să le îmbine pe toate ca să salveze o fetiţă genială care mai e şi chinezoaică. Combinaţii între mafia chinezească şi cea rusească, poliţişti corupţi, demnitari pătaţi, tot tacâmul. Mai slab decât mă aşteptam.

Friends with kids – o poveste uşor dubioasă care se vrea a fi amuzantă dar nu prea e. Jon Hamm, Megan Fox şi încă vreo 2-3 actori semi-cunoscuţi. Adam Scott vrea să aibă un rol de macho dar nu prea reuşeşte. Cu nişte actori mai cunoscuţi filmul ar fi fost un hit (Gwyneth Paltrow în rolul principal feminin – de exemplu). Nu e chiar rău, dar nici bun nu e. Povestea oricum e previzibilă, puteau să mai lucreze la câteva poante.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer2 comentarii
IN Filme

Lockout – un subiect destul de interesant, cu o închisoare de maximă securitate aflată în spaţiu, nişte bodyguarzi mult prea proşti, o fiică de preşedinte, un băiat dur şi nişte spioni. Totul se transformă într-o confruntare palpitantă cu multe împuşcături şi o grămadă de răniţi. Fata frumoasă şi blondă se îndrăgosteşte de băiatul dur iar filmul se termină total anapoda.

The Cold Light of Day – un film cu Bruce Willis pe afiş. Numai că Bruce Willis apare doar în primele 15-20 de minute şi pe urmă îi lasă pe cei mai tineri să se împuşte. De mult n-am mai văzut un film aşa prost. Au pus şi israelieni, şi trădători americani, şi terorişti, numai să crească puţin suspansul. A ieşit o ciorbă deloc interesantă pe care sper să o evitaţi.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

Battleship e un mare efect special. Au luat toate clişeele posibile şi le-au înghesuit în film. Şi cu toate astea mi-a plăcut. Pentru că ştiam la ce mă duc, nu mă aşteptam la un film de artă. Rihanna e în plus, Brooklyn Decker e bună rău, Taylor Kitsch promite. De la primele faze ştii cum se termină filmul, cine moare pe parcurs, cine trăieşte şi de ce. E acelaşi film cu extratereştri în care sunt schimbate puţin decorurile şi personajele.

Anonymous – am reuşit să-l văd abia acum, şi mi-a părut rău că am aşteptat atât. Un film pentru pasionaţii de istorie. O versiune total diferită faţă de ce ştim despre Shakespeare. În fond, filmul nici nu e aşa mult despre Shakespeare cât e despre operele pe care le-a semnat. Must see, măcar pentru a afla teoria prezentată.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer2 comentarii
IN Filme

Undeva la Palilula – Cum e să trimiţi un medic pediatru într-un sat fără copii? Absurd. La fel ca tot filmul lui Silviu Purcărete. Personaje absurde, pe alocuri groteşti, umor absurd, un medic negru de culoare care de fapt era român (altul decât Cabral) – asta în primii ani de comunism. O acţiune pe alocuri înfricoşătoare, aproape chiar de sadism. Dar o manieră „clasică” pentru filmul românesc modern. Înjurături menite să amuze intelectualul, un umor studiat care pare a fi la prima mână. Unii spun că e cel mai bun film postdecembrist. Ce-i drept, s-a muncit vreo 8 ani la el. Mergeţi să-l vedeţi, dar fixaţi-vă de acasă aşteptările.

My week with Marilyn – Un film care vrea să prezinte partea bună a personalităţii actriţei americane. Un om singur, nesigur, o femeie care se simte exploatată şi minţită de cei din jur şi caută refugiul în diverse leacuri mai mult sau mai puţin sănătoase. Sau cel puţin aşa e descrisă de tânărul Colin Clark. Mi-a plăcut Michelle Williams, deşi n-o simpatizez. Mi s-a părut că e ce trebuie. Mişto filmul şi pentru tabloul Marii Britanii de la mijlocul secolului 20.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

Salmon Fishing in the Yemen – mă aşteptam să fie o comedie uşurică. E mai mult un film siroposo-dramatic. Ewan McGregor e băiatul bun (şi expert în peşti) care se îndrăgosteşte de Emily Blunt (can’t blame him) şi care porneşte într-o aventură nebunească de transportare a unor… peşti. În Yemen. Interesantă partea de PR a poveştii şi cum influenţează departamentul de relaţii publice pe toată lumea. Nu m-a dat pe spate, trailerul anunţa ceva mai bun.

American Reunion – e a 4-a parte din American Pie, un fel de comeback după 13 ani. Dacă aţi râs la prima parte, e posibil să rădeţi şi acum. Mie mi s-a părut puţin mai bună decât părţile 2 şi 3 dar mai slabă decât prima parte. Alţii s-au distrat la greu. În spatele meu, la cinema, erau 3 puşti care au râs cu lacrimi. Eu aş fi ieşit la un moment dat, dar am rămas în sală de dragul amintirilor. Clar nu e o continuare mai bună decât originalul, dar Stiffler rămâne la fel de amuzant.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer1 comentariu
IN Filme

Toată lumea din familia noastră a avut premiera în acest weekend, eu am avut ocazia să-l văd la mijlocul săptămânii. Un film cu Stela şi Arşinel, cu Tamara Buciuceanu, însă deloc în nota obişnuită celor 3 mari actori români. Trailerul dădea impresia unei poveşti mult mai uşoare însă nu e deloc aşa. Dacă alegeţi să mergeţi la cinema, trebuie să ştiţi că e o poveste angoasantă despre un tată care trăieşte o adevărată dramă în urma divorţului. Pe alocuri nerealistă, ideea filmului surprinde câteva momente tragi-comice şi are un final destul de fad.

Va, vis et deviens e un film din 2005, în regia lui Radu Mihăileanu. Deşi nu prea a rulat în cinematografele româneşti, a luat premiul publicului la festivalul de la Berlin. Un băiat creştin etiopian ajunge într-o familie din Israel dându-se drept evreu. Fuga din ţara natală nu numai că îi salvează viaţa, dar îi deschide noi orizonturi. Este, probabil, cel mai emoţionant şi mai complex film al lui Radu Mihăileanu însă trebuie să vă pregătiţi pentru o poveste dură.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

21 Jump Street e, fără îndoială, cea mai bună comedie din 2012. Cei doi băieţi care joacă rolurile principale sunt buni, poantele sunt mişto, n-am mai râs atât de mult la un film de o grămadă de timp. Doi poliţişti cam tălâmbi ajung pe Jump Street, o secţie de poliţie care combate infracţionalitatea în jurul tinerilor. Sunt trimişi sub acoperire într-un liceu şi ajung să facă tot felul de tâmpenii pe acolo. Abia ieri am înţeles de ce apare şi Johnny Depp în film (hint). Va urma o continuare.

The Hunger Games are un trailer extrem de bun. Mă aşteptam să mă dea pe spate total, să fie într-adevăr nişte jocuri. Pe viaţă şi pe moarte, dar jocuri. Cam ca la olimpiadă. De fapt e o bătaie într-un ţarc şi mai mult de jumătate din film se pregătesc pentru acest măcel din care scapă un singur concurent. Jennifer Lawrence e cam pufoasă pentru 22 de ani dar merge. Filmul e bun, dar se putea şi mai bine. Am înţeles că e făcut după prima parte a unei trilogii, deci vor urma încă 2 filme.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer1 comentariu
IN Filme

We bought a Zoo – e un alt film destul de trist. Cum ziceam, lumea cataloghează filmele triste drept „bune”. Avem un Zoo e un film drăguţ, de familie, dar parcă puţin cam trist. Totuşi, e după un caz real. Matt Damon joacă rolul unui tată care trebuie să crească de unul singur 2 copii după ce soţia lui moare. Şi îi iese aproximativ bine. Dar pentru că toţi trei suferă, decide să se mute din casa în care locuiau într-o Grădină Zoologică dezafectată. Iar povestea se învârte în jurul refacerii acestui Zoo. Dacă n-ar plânge Damon din 15 în 15 minute ar fi un film care te lasă cu un zâmbet larg. Aşa rămâi doar cu un zâmbet discret pe faţă. Iar Scarlett Johansson e destul de bună.

The Artist – este un film „mut şi alb-negru”, după cum au ţinut să anunţe cinematografele din toată lumea. Dar chiar dacă este mut, nu e lipsit total de sunet. Evident, e ceva mai dificil să urmăreşti un film în care nu se vorbeşte. Dar e o plăcere să citeşti replici pe buzele actorilor, să le studiezi reacţiile, să-i priveşti cu maximă atenţie. Sigur nu e genul de film care va reveni, e doar o idee care a prins o singură dată pentru că nimeni nu s-a gândit să o facă. Ne întoarcem la 3D şi IMAX.

Pe vremuri la cinema

question_answer5 comentarii
IN Filme

Pe la începutul anilor 2000 încă mai mergeam cu tata la cinema din când în când. Era pe vremea în care Patria şi Scala erau destinaţii de lux, iar Mall Vitan avea singurul multiplex din oraş. Încă funcţionau toate cinematografele de pe Bulevardul Regina Elisabeta, iar printre destinaţiile noastre preferate se număra şi cinema Europa (cel de pe Moşilor).

Într-un weekend am ajuns la Luceafărul (pentru cei mai tineri, CinemaPro se chema pe vremuri Luceafărul şi arăta jalnic) cu intenţia de a viziona un film pe la 12:00. Eram noi şi încă vreo 4 ameţiţi. Doamna de la ghişeu ne-a anunţat afectată că fără 10 persoane în sală nu rulează filmul. Mai mult, ne-a invitat să ieşim pe stradă şi să convingem încă 4 oameni să vină la film :)) Până la urmă ne-am dus la Corso la un alt film (mai bun).

Mi-am amintit de povestea asta săptămâna trecută, când am ajuns la Light Cinema pe la ora 23:00 şi a trebuit să facem cale întoarsă pentru că filmul nu rula. Şi apropo de asta, la Glendale Studio (fostul Cinema Cotroceni) filmele rulează şi cu 2 oameni în sală. Iar biletele sunt super ieftine şi popcornul pe săturate + un ceai sunt din partea casei.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu