Singurul film înscris în competiţia oficială la Berlinale 2015. Se lansează pe 6 martie în România şi pare foarte mişto 🙂
Unul dintre cele mai de amploare proiecte cinematografice românești din ultimii ani, “AFERIM!” în regia lui Radu Jude, este un un film istoric a cărui acțiune are loc în Țara Românească a începutului de secol XIX. Un zapciu, interpretat de actorul Teodor Corban, însoțit de fiul său (Mihai Comănoiu) caută un rob fugar (Cuzin Toma).
Birdman – cele mai multe nominalizări la Oscar. Statistic vorbind, asta înseamnă că e un film greu de digerat, overrated, neînţeles de majoritatea spectatorilor. Şi Birdman nu iese din statistică. Lumea o să-l vadă pentru că e nominalizat la Oscar. E atât de încâlcit şi cu o poveste atât de fadă încât are mari şanse să câştige câteva premii. Jocul bun, realizarea impecabilă, dar întâmplările sunt când bizare, când banale. Un film pentru care aveţi nevoie de o anumită dispoziţie (ceva spre melancolie poate).
Hacker – o alegere bună în cazul în care vă plac filmele cu chinezi. Pe mine m-a cam obosit că s-a vorbit mult într-o limbă pe care n-o înţelesg. La un moment dat apare băiatul din Thor şi joacă rol de hacker şmecheraş, trecut prin puşcărie – deci bun la bătaie. Imaginaţi-vă un Jackie Chan meets Steve Jobs şi Neo din Matrix. În afară de Chris Hemsworth nu sunt cine ştie ce actori, aşa că trebuie să fiţi cu adevărat pasionaţi de subiect ca să alegeţi filmul ăsta.
The boys are back! 😀 😀 😀
Când vine vara lui 2015?
The Hunger Games: Mockingjay – Partea I din ultima parte a trilogiei. N-are niciun sens ce zic, nu? Exact ca filmul! Teoretic era trilogie, dar s-au gândit să împartă filmul 3 în două. Proastă alegere, filmul ăsta a devenit un fel de moment de trecere care ţine 2 ore. Pentru fanii seriei o să fie foarte ok să o vadă pe Jennifer Lawrence transformată în Tomb Rider, iar pentru cei care nu sunt fani dar s-au uitat până acum, e un must, ca să poată înţelege ceva din toată povestea. Dar nu e nimic spectaculos, m-aş fi putut lipsi.
The Hobbit: The Battle of the Five Armies – ultima parte dintr-un Hobbit care a fost întins destul de mult. Practic, tot filmul e o mare bătălie finală, întâi cu dragonul, pe urmă între cele 5 armate. Chiar şi aşa, te ţine cu sufletul la gură, e bine făcut. Multă dramă, Evangeline Lilly e mişto de tot, dwarfii au câteva momente haioase. Se încheie frumos trilogia, merge văzut în perioada asta de sărbători. Prima oară când mă nimeresc la IMAX în lateral, chiar se vede excelent şi de pe ultimele scaune, deci #epebune ce zic ei cu ecranul ăla curbat.
N-am reuşit să ajung la Comedy Cluj, uite că vine o parte din festival la mine, cu cele mai bune filme. Weekendul viitor, în perioada 5-7 decembrie, pot fi văzute la Cinema Union 5 lungmetraje precum şi un best-of al filmelor de scurt metraj ce au fost anul acesta incluse în competiţie. Trebuie să cer înainte recomandări de la Oltea şi Ruxa, dar sigur o să ajung măcar la scurtmetraje.
Pelicula „Jacky au royaume des filles/Jacky în regatul femeilor” semnată de regizorul și scenaristul Riad Sattouf dublu premiată pentru Cel Mai Bun Film și Cel Mai Bun Scenariu, „Marile unde / Les grandes ondes a l’ouest” în regia lui Lionel Baier, desemnat Cel Mai Bun Regizor, documentarul lui Mike Myers „Oameni extraordinari: Legenda lui Shep Gordon” distins cu Premiul Publicului, precum și două lungmetraje incluse în Competiția Oficială, „Alan Partridge” (regia Declan Lowney) și „Smetto quando voglio / Pot să mă las când vreau” (regia Sydney Sibilia).
Gone Girl – Ben Affleck doar o secondează pe Rosamund Pike, care e o dementă foarte convingătoare. Fincher a mai făcut o chestie sărită de pe fix, după Fight Club şi Se7en. Un thriller destul de bun, chiar dacă are destule faze trase de păr. Odată ce accepţi că nu toate lucrurile au sens şi sunt câteva chestii exagerate de dragul poveştii, te cruceşti de modul în care evoluează personajele. Clar un film de văzut.
Fury – am crezut că e un Inglorious Basterds ceva mai dur, doar că n-are nicio treabă. Aş zice că ăsta este adevăratul film de război, în care lucrurile sunt prezentate într-un mod realist. Mişto şi scenele de război, unele sunt total exagerate, dar poate că aşa e războiul: când trebuie să ataci pe cineva dintr-un tanc, uneori te arunci cu capul înainte. Multe scene cu caracter simbolic, în nota în care se fac acum filmele americane despre război, cu tot felul de replici pline de tâlc. Mie mi-a plăcut în mod special: „Ideals are peacefull, war is violent”.
Kill the messenger – un film care promite foarte multe din trailer şi care până la urmă rămâne doar cu promisiunile. Povestea e fabuloasă, dar mi se pare că se urmăreşte atât de mult ordinea evenimentelor încât unele lucruri ajung doar să se treacă în revistă. Vreo 2 ani de anchete, dezvăluiri şi reportaje sunt comprimate în vreo 2 ore de film mai mult cu scopul de a face cunoscută povestea (sau de a readuce subiectul în atenţia publicului). Un omagiu foarte bun pentru jurnalistul Gary Webb, dar cam atât.
Q.E.D. – nici n-aş zice că ar trebui încadrat la filme artistice, ăsta e un film-document. Excelent studiat aerul anilor comunişti, dacă se vor întreba vreodată copiii noştri cum era viaţa înainte de ’89, e suficient să le punem filmul ăsta. Toate detaliile sunt extrem de bine lucrate, de la decoruri, replici şi costume. Florin Piersic Jr. este un securist de milioane, întreaga poveste e foarte bună.
X-Men: Days of future past – Episodul 457 din X-men, o poveste care poate (şi va fi) lungită până la adânci bătrâneţi. De data asta pornim în viitor, care e foarte naşpa, şi ajungem cu Wolverine în trecut, pe vremea în care mutanţii încă nu erau X-meni. Au legătură şi ei cu Kennedy, după modelul implicării lui Forrest Gump în momentele vremurilor. Nu-i nici pe departe cel mai bun film din serie, dar merge. Probabil că mai trag vreo 2-3 bucăţi şi se încheie pentru o perioadă.
They came together – filmul ăsta se doreşte a fi o parodie la adresa tuturor filmelor siropoase care încep toate la fel şi se termină cu happy end după vreo 2-3 întorsături. Şi în timp ce regizorul şi scenaristul se preocupă să facă mişto de tot felul de filme de-astea celebre, reuşesc să scoată un film care nici măcar amuzant nu poţi să zici că e. Da, recunoşti nişte filme celebre. Da, zâmbeşti la nişte faze, dar la final zici „aşa, şi?”.
Weekendul ăsta intră în cinematografe Kyra Kyralina, cel mai recent film al lui Dan Piţa. N-am reuşit să ajung la avanpremieră, sper să-l prind în cinematografe în viitorul apropiat. Dacă luăm în considerare ce zice Auraş (Pentru mine, Kyra Kyralina intra la “filme ok si atat”, am rasuflat usurat la gandul ca se pot face si filme artistice decente, cu buget de criza, fara sa se apeleze la cliseele cu comunisti, saracie) probabil că e un film foarte mişto 😛
Lucy – povestea asta cu depăşirea limitelor creierului uman e foarte la modă şi a prins bine de tot, de-aia şi vorbeşte toată lumea de filmul ăsta. Cred că Luc Besson a vrut să facă un film-cult, un fel de remake/continuare pentru Fifth Element. Doar că pe alocuri a ieşit ceva pur şi simplu absurd, presărat cu anumite momente mai interesante. Toate situaţiile greu de explicat sunt rezolvate rapid, prin soluţii fantasmagorice, iar accentul e pus pe o profunzime indusă a întregului film. E drăguţ, dar n-o să ajungă film cult.
Fading Gigolo -Woody Allen nu vrea să-şi vadă de cocktailuri cu umbreluţe. Comedioară destul de lejeră, un fel de echivalent al teatrului bulevardier. Aşa, de sâmbătă seară merge. O grămadă de actori bun, cu John Turturro în frunte. Roluri corecte, poveşti de oraş, umor fin.
