Amintirea Bucureştiului interbelic se rezumă la câteva sute de poze, majoritatea cu Calea Victoriei, nişte menţiuni prin romane şi o duzină de cărţi care tratează subiectul. Imaginea bulevardului aglomerat care demonstra prosperitatea unei ţări tinere a dispărut odată cu clădirile.
Grădina Oteteleşanu i-a făcut loc Palatului Telefoanelor, în locul hotelului omonim stă acum Teatrul Constantin Tănase, din vechiul Teatru Naţional a mai rămas o faţadă în spatele căreia se ascunde un hotel modern. Aerul interbelic s-a pierdut pe măsură ce totul s-a modernizat şi a fost îmbrăcat în sticlă. Parcă nici la Capşa nu se mai simte acel parfum al anilor de altădată, s-a dus. Doar Palatul Regal şi piaţa Ateneului te mai ajută să călătoreşti la începutul secolului XX. Lor li se adaugă şi Grand Hotel Continental, o clădire cu o istorie impresionantă.
Nu multe hoteluri din capitală se pot lăuda cu o istorie de peste 150 de ani, dar nu de-aici vine provocarea. Clădirile se renovează, vremurile se schimbă, cel mai greu e să păstrezi atmosfera unor vremuri uitate. Şi la Continental s-a reuşit asta cu multă muncă, atenţie la detalii şi vânătoare de obiecte de colecţie pe la târgurile de antichităţi. Citeşte tot articolul
