Tag

la placinte

“Mănâncă plăcinte” they said

2

Mi-a sărit lumea în cap că n-am mâncat ce trebuia în restaurantul “La Plăcinte”. Păi cum să mergi la un restaurant de plăcinte şi să nu mănânci plăcinte? Păi cum să ratezi asemenea bunătăţi? Ok, my bad.

Şi s-a deschis pe la Baba Novac (mai exact, undeva între Piaţa Muncii şi Baba Novac) un “Plăcinte Point“. Un fel de pick’n’go, care are şi câteva mese. Doar plăcinte şi sucuri, aceeaşi franciză. Au plăcintă domnească cu varză murată, cu brânză de oi, cu piept de pui şi caşcaval, învârtite cu mere, vişine şi dovleac, plus ceva shakeuri. Am luat cu vişine, mere şi una domnească, cu piept de pui şi caşcaval. Au fost 24 de lei pe care mai bine îi dădeam unui om de pomană. Sau unui parcagiu (şi eu nu dau niciodată bani parcagiilor).

Înţeleg că oamenii sunt specializaţi pe plăcinte, aşa că mă aşteptam să fie excelente. Doar că astea cu fructe sunt absolut banale, şi să dai 7 lei pe o bucată de plăcintă este enorm. Ba nu, mint. Să dai 7 lei pe plăcinta AIA este enorm.

Cât despre plăcinta domnească, are un gust de parcă puiului i-a părut rău că a fost tăiat şi făcut plăcintă. Simţi în gură regretul, dar e foarte probabil să fie regretul tău personal, că ai dat 11 lei pe aşa ceva. Ce-i drept, are mult pui. Aş prefera să aibă mai puţin pui şi mai mult gust.

Deci da, m-am lămurit şi cu “La Plăcinte”, ne orientăm spre ceva mai interesant.

La Plăcinte: absolut banal

13

De fiecare dată când apare un loc super-lăudat de toată lumea, mă duc acolo cu inima strânsă. Dacă e cu adevărat bun, locul se strică după doar câteva luni din motive de business românesc. Dar multe nici nu sunt aşa bune. Cel mai recent caz: La Plăcinte.

Las la o parte haosul cu rezervările (în weekend nu facem rezervări, în timpul săptămânii nu mai facem rezervări după ora X), să zicem că oamenii au foarte mult succes. Au deschis restaurant şi în locul Everestului de la Romană (lângă McDonalds), au unul şi pe Ştefan cel Mare, iar primul deschis este pe Bulevardul Dacia, mai e unul şi pentru corporatiştii din Pipera.

La Plăcinte este un fel de restaurant tradiţional ceva mai premium. Adică n-au ştergare pe mese, dar au pereţii decoraţi cu motive tradiţionale. O struţo-cămilă decentă, înţeleg de ce atrage hipsteri şi corporatişti.

Deci personalul foarte simpatic, clientela mişto, singura lor problemă e mâncarea. Care, din păcate, e absolut banală. În imaginea de mai sus sunt nişte frigărui de pui în bacon cu piure şi ceva salată de legume. Gustul bun, piure-ul acceptabil, sosul tomat ok. Dar e fix genul de chestie pe care o comanzi de foame undeva pe drum, când nu vrei să rişti.

În buricul capitalei, sâmbătă seară, parcă nu ţi-ai comanda asta, sau tocăniţă de pui cu mămăliguţă. Înţeleg care e rostul restaurantului: mâncare bună, de casă, că provincialii nu mănâncă de-astea prea des, dar sunt o grămadă de bucureşteni care merg des acolo.

Repet, nu-i nimic greşit la preparatele alea, dar pentru preţurile respective (nici mari, nici mici) pot să mănânc chestii mai interesante. O să le mai dau o şansă pentru plăcinte, care am înţeles că ar fi bune.