n-as face

IN N-as face

N-aş face un PR stunt care să fie misleading. Adică să anunţe că am vândut magazinul şi de fapt să spun că i l-am vândut lui Moş Crăciun. Tâmpenia asta, pe care au făcut-o cei de la 2ActivePR pentru F64, cred că e una dintre cele mai proaste idei de PR pe care le-am văzut pe piaţa din România în ultimii ani.

Toată povestea la Radu. Nu sunt de acord cu un singur lucru:

 Ah, că lansezi un zvon, că dai un pont intenționat greșit, e una. Comunicatul este însă greșeala adevărată.

Nu, greşită e toată ideea. Vor fi mulţi oameni care nu vor afla de reveal şi vor rămâne cu impresia că F64 s-a vândut. Situaţia magazinului chiar e naşpa, deci ar avea sens să se vândă, după cum scrie Vali aici. Şi tu, ca agenţie de PR, nu te apuci să dai cu zvonuri fake în piaţă şi invitaţii la evenimente tembele pentru că îţi pierzi credibilitatea de tot.

Şi dacă nu mă înşel e a doua săptămână consecutivă în care 2Active PR e implicată într-un fail de PR, după petrecerea Absolut.

IN N-as face

N-aş face lansare de iPhone în aceeaşi seară cu o reţea concurentă. Lăsând la o parte conceptul care mă depăşeşte (nu văd de ce m-aş îmbulzi să văd minunea sau să-mi cumpăr chiar la lansare), n-aş investi o grămadă de bani în jumătate din spaţiul editorial pe care l-aş putea obţine într-o zi obişnuită.

Am primit invitaţie la una dintre lansări dar mi-am văzut de program, la fel cum a făcut şi Orange. Dacă vă mai aduceţi aminte, prima coadă la aifon a fost la Orange Concept Store, acum vreo 4-5 ani, când toată lumea stătea în frig şi aştepta minunea.

Problema cea mare e că se investesc atâţia bani pentru ca utilizatorul să cumpere „iPhone 5 de la Cosmote”, nu „iPhone 5 de la Vodafone”. Dar după tot tămbălăul de ieri seară, reţinem doar că s-a lansat iPhone 5 în România. Care oricum exista „neoficial”. Şi pe care oricum o să-l cumpăr de la operatorul meu, că mai am ceva puncte şi poate prelungesc un abonament. Deci de ce atâta deranj?

Şi ca să încheiem optimist, bilă albă pentru Orange care s-a retras şi a zis „coada la iPhone is soooo 2007„, bilă albă pentru Vodafone care au rezolvat problemele de customer care măcar la AFI Experience Store şi bilă albă pentru Cosmote pentru că au început să conteze de vreun an sau doi.

N-aş face 8

question_answer0
IN N-as face

N-aş face prea multe declaraţii legate de campania „Românii sunt deştepţi”. A fost o idee simpatică o zi-două. Am văzut-o, am dat click, am trecut peste moment. Ideea a câştigat şi ceva premii la Cannes, bravo lor. Dar n-aş insista foarte mult pe asta pentru că, în fond, practica nu e foarte curată. Să pui oamenii să dea clickuri sau să caute o anumită sintagmă pentru a modifica rezultatele unui motor de căutare nu e ok. E un fel de spam-click.

Mai mult, în niciun caz n-aş da interviuri despre asta povestind mândru la aproape 1 an de la campanie. Şi sub nicio formă n-aş declara public toate ideile proaste care îmi trec prin cap. Mai ales pe aia cu donarea campaniei către Ministerul Afacerilor Externe.

“Vrem sa continuăm campania. Ne gândeam la un moment dat să o donăm Ministerului Afacerilor Externe, pentru că ei ar putea să angajeze nişte oameni să posteze mereu mesaje pe internet, să intreţină campania”

Practic, băieţii s-au gândit că ar fi o idee bună ca Statul Român să angajeze nişte postaci. Pentru că asta ar fi oamenii ăia dacă s-ar implementa gogomănia asta: nişte postaci plătiţi din bani publici să facă o activitate semi-corectă. Oare există în nomenclatorul de meserii slujba de postac?

Poftiţi domnilor, toate clickurile noastre! Numai consideraţi-ne şi pe noi deştepţi!

IN N-as face

N-aş face campanie la bere concomitent pentru două branduri aparţinând aceleiaşi companii. Sau cel puţin nu online. Dar fix asta tocmai a făcut Heineken România, cu Heineken – Most Dateble Bloggers şi Ciuc – Berea se bea pentru gust. 

Să vă explic: pe internet nu e la fel ca la televizor, unde poţi să targetezi în funcţie de publicul ţintă şi de veniturile acestui public. Dacă pe TV poţi să difuzezi o reclamă pentru bărbaţii care beau Ciuc doar pe anumite posturi şi la anumite ore (când se presupune că acei oameni sunt în faţa televizorului) şi poţi alege alte intervale orare şi alte posturi TV pentru fanii Heineken, pe net variantele sunt mult mai puţine. Iar publicul e împărţit altfel. Vorba artistului, „Ţară mică, mese puţine”.

Aşa ajung vreo 4 bloggeri să facă în acelaşi timp reclama şi la Heineken, şi la Ciuc. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e un capăt de ţară. Doar că mi se pare o risipă de resurse în cadrul aceleiaşi companii, îşi fură „valul” una celailalte. Şi poate că măcar în cadrul aceleiaşi companii chestia asta ar fi de evitat.

Pentru că la final în mintea oamenilor rămâne doar ideea că au fost ceva campanii la nişte beri. Nicicum ce trebuia să rămână.

PS: Evident, e vorba de agenţii diferite, dar asta scuză doar pe jumătate accidentul.

IN Advertising/PR, N-as face

N-aş face o piesă de teatru cu plasare de produse. Din păcate, s-a făcut deja. Cumva, chestia asta îmi aminteşte că până şi teatrul a ajuns rău de tot. Şi putem observa asta din moment ce tot mai multe piese se joacă în cluburi şi baruri. E interesant să vezi teatru în spaţii neconvenţionale, însă actorii se refugiază tot mai des în astfel de spaţii în care îşi pot stabili singuri regulile.

Iar teatrul “convenţional” riscă să fie înghiţit de mirajul publicităţii. În mod normal, omul de comunicare din mine ar fi trebuit să exulte la auzul veştilor despre “Un cuplu ciudat” – prima piesă de teatru cu product placement. Dar iubitorul de teatru n-a putut să-şi ascundă tristeţea. Ce urmează? Să inserăm între replici scurte momente publicitare?

– Domnule, este imposibil, nu poţi să… [Publicitate: Mergeai la toaletă foarte des? Noul Prostamol Uno! ]

În plus, asocierea dintre piesă şi brand nu e deloc fericită. “Un cuplu ciudat” e o piesă slabă, cu un umor uneori inexistent şi alteori ieftin, vulgar, la prima mână. Sigur, cetăţenii din sală se amuzau copios, însă piesa rămâne una cu care n-aş vrea să-mi asociez imaginea. Face parte din piesele de umplutură, categoria B de la Comedie. Iar plasarea de produse, deşi făcută cu o oarecare logică, e pe alocuri intruzivă.

Meniu