N-as face

IN N-as face

N-aş face un PR stunt care să fie misleading. Adică să anunţe că am vândut magazinul şi de fapt să spun că i l-am vândut lui Moş Crăciun. Tâmpenia asta, pe care au făcut-o cei de la 2ActivePR pentru F64, cred că e una dintre cele mai proaste idei de PR pe care le-am văzut pe piaţa din România în ultimii ani.

Toată povestea la Radu. Nu sunt de acord cu un singur lucru:

 Ah, că lansezi un zvon, că dai un pont intenționat greșit, e una. Comunicatul este însă greșeala adevărată.

Nu, greşită e toată ideea. Vor fi mulţi oameni care nu vor afla de reveal şi vor rămâne cu impresia că F64 s-a vândut. Situaţia magazinului chiar e naşpa, deci ar avea sens să se vândă, după cum scrie Vali aici. Şi tu, ca agenţie de PR, nu te apuci să dai cu zvonuri fake în piaţă şi invitaţii la evenimente tembele pentru că îţi pierzi credibilitatea de tot.

Şi dacă nu mă înşel e a doua săptămână consecutivă în care 2Active PR e implicată într-un fail de PR, după petrecerea Absolut.

IN N-as face

N-aş face lansare de iPhone în aceeaşi seară cu o reţea concurentă. Lăsând la o parte conceptul care mă depăşeşte (nu văd de ce m-aş îmbulzi să văd minunea sau să-mi cumpăr chiar la lansare), n-aş investi o grămadă de bani în jumătate din spaţiul editorial pe care l-aş putea obţine într-o zi obişnuită.

Am primit invitaţie la una dintre lansări dar mi-am văzut de program, la fel cum a făcut şi Orange. Dacă vă mai aduceţi aminte, prima coadă la aifon a fost la Orange Concept Store, acum vreo 4-5 ani, când toată lumea stătea în frig şi aştepta minunea.

Problema cea mare e că se investesc atâţia bani pentru ca utilizatorul să cumpere „iPhone 5 de la Cosmote”, nu „iPhone 5 de la Vodafone”. Dar după tot tămbălăul de ieri seară, reţinem doar că s-a lansat iPhone 5 în România. Care oricum exista „neoficial”. Şi pe care oricum o să-l cumpăr de la operatorul meu, că mai am ceva puncte şi poate prelungesc un abonament. Deci de ce atâta deranj?

Şi ca să încheiem optimist, bilă albă pentru Orange care s-a retras şi a zis „coada la iPhone is soooo 2007„, bilă albă pentru Vodafone care au rezolvat problemele de customer care măcar la AFI Experience Store şi bilă albă pentru Cosmote pentru că au început să conteze de vreun an sau doi.

N-aş face 8

question_answer0
IN N-as face

N-aş face prea multe declaraţii legate de campania „Românii sunt deştepţi”. A fost o idee simpatică o zi-două. Am văzut-o, am dat click, am trecut peste moment. Ideea a câştigat şi ceva premii la Cannes, bravo lor. Dar n-aş insista foarte mult pe asta pentru că, în fond, practica nu e foarte curată. Să pui oamenii să dea clickuri sau să caute o anumită sintagmă pentru a modifica rezultatele unui motor de căutare nu e ok. E un fel de spam-click.

Mai mult, în niciun caz n-aş da interviuri despre asta povestind mândru la aproape 1 an de la campanie. Şi sub nicio formă n-aş declara public toate ideile proaste care îmi trec prin cap. Mai ales pe aia cu donarea campaniei către Ministerul Afacerilor Externe.

“Vrem sa continuăm campania. Ne gândeam la un moment dat să o donăm Ministerului Afacerilor Externe, pentru că ei ar putea să angajeze nişte oameni să posteze mereu mesaje pe internet, să intreţină campania”

Practic, băieţii s-au gândit că ar fi o idee bună ca Statul Român să angajeze nişte postaci. Pentru că asta ar fi oamenii ăia dacă s-ar implementa gogomănia asta: nişte postaci plătiţi din bani publici să facă o activitate semi-corectă. Oare există în nomenclatorul de meserii slujba de postac?

Poftiţi domnilor, toate clickurile noastre! Numai consideraţi-ne şi pe noi deştepţi!

IN N-as face

N-aş face campanie la bere concomitent pentru două branduri aparţinând aceleiaşi companii. Sau cel puţin nu online. Dar fix asta tocmai a făcut Heineken România, cu Heineken – Most Dateble Bloggers şi Ciuc – Berea se bea pentru gust. 

Să vă explic: pe internet nu e la fel ca la televizor, unde poţi să targetezi în funcţie de publicul ţintă şi de veniturile acestui public. Dacă pe TV poţi să difuzezi o reclamă pentru bărbaţii care beau Ciuc doar pe anumite posturi şi la anumite ore (când se presupune că acei oameni sunt în faţa televizorului) şi poţi alege alte intervale orare şi alte posturi TV pentru fanii Heineken, pe net variantele sunt mult mai puţine. Iar publicul e împărţit altfel. Vorba artistului, „Ţară mică, mese puţine”.

Aşa ajung vreo 4 bloggeri să facă în acelaşi timp reclama şi la Heineken, şi la Ciuc. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e un capăt de ţară. Doar că mi se pare o risipă de resurse în cadrul aceleiaşi companii, îşi fură „valul” una celailalte. Şi poate că măcar în cadrul aceleiaşi companii chestia asta ar fi de evitat.

Pentru că la final în mintea oamenilor rămâne doar ideea că au fost ceva campanii la nişte beri. Nicicum ce trebuia să rămână.

PS: Evident, e vorba de agenţii diferite, dar asta scuză doar pe jumătate accidentul.

IN Advertising/PR, N-as face

N-aş face o piesă de teatru cu plasare de produse. Din păcate, s-a făcut deja. Cumva, chestia asta îmi aminteşte că până şi teatrul a ajuns rău de tot. Şi putem observa asta din moment ce tot mai multe piese se joacă în cluburi şi baruri. E interesant să vezi teatru în spaţii neconvenţionale, însă actorii se refugiază tot mai des în astfel de spaţii în care îşi pot stabili singuri regulile.

Iar teatrul “convenţional” riscă să fie înghiţit de mirajul publicităţii. În mod normal, omul de comunicare din mine ar fi trebuit să exulte la auzul veştilor despre “Un cuplu ciudat” – prima piesă de teatru cu product placement. Dar iubitorul de teatru n-a putut să-şi ascundă tristeţea. Ce urmează? Să inserăm între replici scurte momente publicitare?

– Domnule, este imposibil, nu poţi să… [Publicitate: Mergeai la toaletă foarte des? Noul Prostamol Uno! ]

În plus, asocierea dintre piesă şi brand nu e deloc fericită. “Un cuplu ciudat” e o piesă slabă, cu un umor uneori inexistent şi alteori ieftin, vulgar, la prima mână. Sigur, cetăţenii din sală se amuzau copios, însă piesa rămâne una cu care n-aş vrea să-mi asociez imaginea. Face parte din piesele de umplutură, categoria B de la Comedie. Iar plasarea de produse, deşi făcută cu o oarecare logică, e pe alocuri intruzivă.

IN N-as face

N-aş face o şcoală de Relaţii Publice. Pentru că n-are rost. Degeaba ne tocim coatele pe băncile facultăţii dacă vin băieţi deştepţi şi se apucă de social media şi PR.

Ţin minte cursul de redactare de texte la care am avut şi o parte de basic PR. Şi nu erau mai mult de 5 pagini cu lucruri de bun simţ: cum creezi o legătură cu jurnalistul, cum trebuie să te adresezi, cum şi când trimiţi o invitaţie la un eveniment. Chestii simple. Oamenii care nu le ştiau, le-au învăţat atunci. Oamenii care nu le-au învăţat atunci, le învaţă „the hard way”.

De exemplu: „cum să ne facem contacte în social media?”. La lecţia asta BitDefender România vine la înaintare cu Alexandru Constantinescu, un băiat care dă add tuturor. Chiar dacă îi cunoaşte sau dacă nu-i cunoaşte. Să facem limita de 5000! Ligia, într-o pauză de masă de la jobul de Global, dă-i una peste ceafă. Te face de râs.

Raiffeisen se hotărăşte brusc să comunice. Aşa că trimite un comunicat de presă. Cui? Nu se ştie. Unor oameni. Poate îi interesează.

Şi ca să fim constructivi, hai să vedem ce am învăţat azi:

1. dacă lucrăm pentru un brand nu ne apucăm să dăm random friend requests.
2. dacă vrem să trimitem un comunicat ne asigurăm că oamenii din lista pe care am întocmit-o sunt interesaţi de subiectul respectiv. Şi le dăm mailuri individuale celor cu care n-am mai interacţionat până acum, chiar dacă durează mai mult.

N-aş face 4

question_answer0
IN N-as face

Dacă nu ştiţi cine e indianul „N-aş face”, urmăriţi Lumea lui Bobby.

N-aş face un post tv cu filme. Sunt deja destule, n+avem timp să ne uităm la câte reluări pot ei să difuzeze. Mai mult, n-aş cere bani în plus pe chestia asta. Cei care dau bani pe filme preferă să vadă filme din acest secol, nu de acum 15 ani.

Şi n-aş face aşa ceva în condiţiile în care internetul din România permite downloadul ilegal de filme. Let’s face it, dacă nu preferi cinema-ul, poţi să vezi filmele acasă, la super calitate, fără să dai bani. Şi atunci de ce aş veni cu un canal pe care să fiu nevoit să dau bani?

Traseul filmelor e următorul: cinema – dvd – VOD – pay TV – free TV. De-asta ajung mai repede filmele la HBO şi abia după mult timp pe PRO. Unde intră noul post al RDS – Digi Film? Nicăieri. Adică la coadă, exact lângă freeTV. A almost-free-tv. Dacă vă uitaţi pe site o să vedeţi filme de acum 2-3 ani plus reluări.

De câte ori poţi să te uiţi la Rush Hour? Sau la Bad Boys 1? Nu mai bine mergi la o bere cu prietenii?

N-aş face 3

question_answer0
IN N-as face

Continuăm cu indianul „N-aş face”.

De la Bill Bernbach citire: A great ad campaign will make a bad product fail faster. It will get more people to know it’s bad.

Ideea de azi: n-aş face o campanie mişto pentru un client care nu e aşa mişto cu clienţii lui.

În rolul principal azi: Groupama şi aplicaţia Ciocneşte-ţi prietenii. Care are în spate un mecanism mişto, are şi un sistem de navigaţie ca premiu dar are un minus. Mare.

Groupama îmi oferea RCA pentru Hoimobil, care e un Reno de clasă mică, buget de blogger, la 540 de lei.

La Omniasig mi-am făcut asigurarea cu 240 de lei. Adică la Groupama e de două ori mai scumpă.  Sunt tare curios cine o să-şi facă asigurări la Groupama. Mai ales că de ăia 300 de lei în plus mi se oferă doar un card pe baza căruia beneficiezi de tractare gratuită (în limita a 100 de km).

Şi cu toate astea, nu se justifică preţul atât de ridicat. Dar aplicaţia rămâne mişto.

IN N-as face

Despre indianul N-aş face în primul post.

N-aş scumpi biletele la un festival de muzică de cameră în plin an de criză. Mai mult, nu aş tripla preţurile. N-aş reduce numărul de concerte la care este permisă intrarea liberă.

În cazul de faţă – SoNoRo 2010, cu preţuri între 40 şi 150 de lei. SoNoRo 2009 preţuri între 15 şi 50 de lei.

Numărul de evenimente cu intrare liberă în Bucureşti: 2010 – 1, 2009 – 4.

N-aş profita de nevoia oamenilor pentru cultură într-un an de pauză pentru Festivalul George Enescu.

Şi în cele din urmă, în calitate de comunicator, n-aş accepta o transformare atât de radicală într-un timp atât de scurt pentru un produs pe care îl promovez.

N-aş face

question_answer5 comentarii
IN N-as face

Mai ştiţi Lumea lui Bobby? Erau nişte desene animate pe Fox Kids, când eram eu nu-foarte-mic. Şi dacă mai ştiţi Lumea lui Bobby, poate vă amintiţi şi de indianul „N-aş face”, un personaj care îl îndruma să nu facă diferite prostii.

De astăzi mă transform şi eu în indianul „N-aş face” şi încep cu nişte contra-recomandări. Din dragoste faţă de prietenii mei, nu din răutate.

Ce n-aş face eu săptămâna asta? N-aş merge la cinema să văd „Wall Street 2”. Am fost ieri să-l văd şi nu numai că a fost super lung (ceva peste 2 ore), dar e şi cam plictisitor. Plus că e cu happy-end, iar un film de genul ăsta e mai bine să se termine prost.

Actorii mi-au plăcut şi chiar merită văzut filmul, dar în niciun caz la cinema. În faţa laptopului îl mai opreşti, îţi mai iei o apă plată, mai verifici un Facebook… Mai bine mergeţi la Nuntă în Basarabia.

Meniu