Pe la vreo 6-7 ani am văzut prima oară Dumbrava minunată, un film românesc pentru copii. Pentru un băiat de Bucureşti, crescut între betoane, povestea asta cu pădurea ca tărâm magic prin care te conectezi cu natura mi se părea utopică. Dar sunetul ăla captat în film mi-a rămas întipărit în cap mult timp după ce am văzut filmul. L-am regăsit câţiva ani mai târziu, în munţii Bucegi, în timp ce urcam spre Stâna Regală, undeva prin Sinaia.
Pădurea aia, prin care se spune că urca Regina Maria în fiecare zi pentru plimbarea de dimineaţă sau de seară, e unul dintre locurile mele favorite din lume. Şi cred că unul dintre puţinele locuri în care simt o conexiune specială. E pădurea în care am făcut primele drumeţii cu părinţii mei, pădurea în care am urcat cu mai multe găşti de prieteni prin facultate şi după şi cea în care am plimbat câteva fete.
Din fericire, e într-o zonă destul de populată, aşa că sper să rămână intactă pentru mulţi ani de-acum încolo. Citeşte tot articolul
