Pe la vreo 6-7 ani am văzut prima oară Dumbrava minunată, un film românesc pentru copii. Pentru un băiat de Bucureşti, crescut între betoane, povestea asta cu pădurea ca tărâm magic prin care te conectezi cu natura mi se părea utopică. Dar sunetul ăla captat în film mi-a rămas întipărit în cap mult timp după ce am văzut filmul. L-am regăsit câţiva ani mai târziu, în munţii Bucegi, în timp ce urcam spre Stâna Regală, undeva prin Sinaia. 

Pădurea aia, prin care se spune că urca Regina Maria în fiecare zi pentru plimbarea de dimineaţă sau de seară, e unul dintre locurile mele favorite din lume. Şi cred că unul dintre puţinele locuri în care simt o conexiune specială. E pădurea în care am făcut primele drumeţii cu părinţii mei, pădurea în care am urcat cu mai multe găşti de prieteni prin facultate şi după şi cea în care am plimbat câteva fete.

Din fericire, e într-o zonă destul de populată, aşa că sper să rămână intactă pentru mulţi ani de-acum încolo.

Pentru zonele mai puţin populate, pentru pădurile prin care calcă mai rar piciorul omului, riscurile defrişărilor sunt destul de mari. E un subiect care a fost dezbătut foarte mult în ultimii 20 de ani, s-au făcut numeroase anchete şi s-au încercat tot felul de soluţii. Unele funcţionează şi lucrurile s-au îmbunătăţit, dar mai e loc. Vodafone a lansat zilele trecute o astfel de soluţie, care vine să completeze eforturile de protejare a pădurilor.

Prima pădure smart din România a fost setată undeva în judeţul Covasna şi are la bază o tehnologie interesantă dezvoltată de un start-up non-profit numit Rainforest Connection.
Ce înseamnă „pădure smart”? Au conectat cei mai înalţi copaci ai unei păduri printr-o serie de dispozitive precum cel din schema de mai jos. E un device care are un microfon, un card SIM, e alimentat prin panouri solare care îi oferă autonomie şi transmite semnale în funcţie de sunetul pe care îl captează.

Softul care stă la baza acestui dispozitiv are implementată Inteligenţă Artificială, astfel că recunoaşte sunetele specifice exploatărilor forestiere (drujbă, topor etc.) şi alertează pădurarii, ba chiar le arată şi locul exact în care se produc acţiunile suspecte. Ceea ce face ca pădurarii să poată surprinde în flagrant eventualele nereguli.

Genul ăsta de tehnologie face ca Vodafone să-şi extindă reţeaua şi în zonele în care sunt montaţi „Gardienii pădurilor”, ceea ce e un avantaj şi pentru consumatorul final, care va avea acoperire mai bună şi în vârf de munte sau în mijlocul pădurii. Deci ăsta e cumva un beneficiu indirect al programului.

Ce mi s-a părut interesant la evenimentul de lansare e că s-a pus mult accent pe ideea că acest program este unul care vine în completarea celorlalte eforturi de stopare a defrişărilor necontrolate. Toată ideea e pe aceeaşi linie cu noua poziţionare a Vodafone, „Împreună putem”. 

Ca să marcheze această lansare, Vodafone a pornit în căutarea unor poveşti legate de păduri, pe care le va include în audiobookul Vocea Pădurii

Dacă ai amintiri frumoase legate de păduri, scrie-le în comentarii şi vor putea ajunge în acest audiobook. Important e să fie scrie sub formă de dialog şi să nu depăşească 10 minute atunci când sunt citite.

4 comentarii. Leave new

  • Initiativa e excelenta si ar merita implementata la scara larga. Cat mai ai unde s-o implementezi.

    In zona Pitestiului, de unde era bunicul meu si unde ma mai retrag din cand in cand sa-mi limpezesc gandurile si sa iau aer curat, se defriseaza neorganizat, dar constant. Oamenii se incalzesc cu lemne de generatii si nu stiu altceva.

    In iarna asta s-au tras gaze pe ulita si s-au facut liste cu cine vrea sa se racordeze. Procentul e dezamagitor. Oamenii se vor baza in continuare pe butelii pentru a face mancare si pe lemn din padure pentru incalzire.

    Serile in care bunicul imi povestea despre aventurile copilariei lui, cand a prins lilieci sau cum a scapat de o haita de lupi care l-au alergat prin padure, au ramas vii in memoria mea. Daca asculti atent, in zilele de vara, cand bate vantul printre frunzele copacilor, pare ca susotesc intre ei, depanand amintiri.

    Răspunde
  • Tehnologia depinde de oameni. Daca vor intelege ca e nevoie de protejarea padurilor pentru a supravietui pe aceasta planeta, atunci tehnologia va avea succes. Daca nu, va ramane un foarte interesant proiect punctual.

    Răspunde
  • Singura „portita” raman padurarii, care cunosc locatia exacta a dispozitivelor si o pot transmite mai departe, astfel incat hotii sa stie unde pot si unde nu pot fura linistiti. Dar daca vor fi suficient de multe astfel de aparate, atunci padurile au o sansa.

    Răspunde
  • Pădurari știu ce se întâmplă în pădurea lor ca de aceea sunt padurari.. DNA-ul pădurilor cum ziceau in project trebuie alertat

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu