Cred că era august sau octombrie când a zis Antonia că ar trebui să mergem şi noi cândva la Papila, să mâncăm ramen. Sigur nu era septembrie, că în septembrie am avut treabă.
La momentul ăla ţin minte că am privit foarte relaxat lucrurile, ba chiar am şi oprit într-o zi la Papila, cu gândul că prindem o masă fără rezervare. Nimic mai greşit. Nu ştiam la vremea aia ce războaie se dau ca să prinzi o masă la Ramen Sunday. Citeşte tot articolul
