Cred că era august sau octombrie când a zis Antonia că ar trebui să mergem şi noi cândva la Papila, să mâncăm ramen. Sigur nu era septembrie, că în septembrie am avut treabă

La momentul ăla ţin minte că am privit foarte relaxat lucrurile, ba chiar am şi oprit într-o zi la Papila, cu gândul că prindem o masă fără rezervare. Nimic mai greşit. Nu ştiam la vremea aia ce războaie se dau ca să prinzi o masă la Ramen Sunday.

Nu e chiar o listă de aşteptare de 43 de ani, ca la măcelăria asta din Japonia, dar poate că ar fi mai bine să fie. La Papila poţi face rezervare la Ramen Sunday doar miercurea, de la ora 11:00, pe platforma ialoc.ro. Sunt fix 7 mese, unele cu mai multe locuri, altele cu mai puţine. Cam 7 sloturi orare, deci ar fi vreo 50 de grupuri de clienţi cel mult în fiecare săptămână. Dacă nu prinzi loc, trebuie să aştepţi până miercurea următoare, când dansul ăsta se reia.

Nu-i de mirare că prinzi atât de greu rezervare, e un oraş mare, totuşi. Mie mi-a luat 3 luni să prind loc. Mai întâi mi-am amintit miercurea după-amiază, apoi miercurea pe la 12, apoi miercurea pe la 11 şi ceva… Mereu acelaşi mesaj „nu există locuri libere pentru intervalul selectat.”

Am început să pun remindere în telefon, evenimente în calendar. Indiferent unde eram, în trafic sau la birou, la 11:00 opream tot şi intram să văd dacă prind locuri la Ramen. 

În punctul ăsta devenise un challenge în sine să prind loc, deja miza nu mai era mâncarea. Dar vă daţi seama că nu mai era niciun pic amuzant, ci devenise frustrant. Chiar atât de greu să fie încât să nu prinzi o masă la un restaurant din Bucureşti?

Până la urmă s-a întâmplat minunea, am intrat la 10:45, am aşteptat să se facă 11:00, am dat click pe ziua de duminică, au apărut sloturile orare şi am apăsat în grabă pe ora 13:00. Nu s-a confirmat ora 13, ci 14:00, dar m-am mulţumit şi cu atât, până la urmă eram printre norocoşi.

Toată experienţa cu rezervarea mi-a adus aminte de episodul din Seinfeld cu Soup Nazi. 

Apoi am ajuns la Papila şi oamenii au fost super super drăguţi. Zâmbitori, relaxaţi, totul exact aşa cum ar trebui să fie. Cred că doar la restaurantele de top am mai avut parte de o experienţă similară, pe la hotelurile de 5 stele sau restaurantele cu stele Michelin. Mă rog, restaurantul, că am fost la unul singur până acum, dar despre asta într-un alt articol.

Eu am luat un Pork Miso (ramen-ul medium), Antonia a luat un Tantanmen cu creveţi (adică ramenul veggie la care a pus ea extra creveţii). Au venit destul de repede şi-am simţit că a meritat aşteptarea. Excelent Miso-ul! Supa în sine foarte gustoasă, carnea de porc bine făcută, moale, cu un şorici crocant, tăiţeii care echilibrau tot amestecul, legumele încă crocante, cu un gust pronunţat.

N-am mâncat ramen în Japonia, dar când o să ajung pe acolo aşa mă aştept să fie. Am auzit multe păreri care spun că ăsta e singurul ramen veritabil din Bucureşti, eu cred că am mai gustat o singură dată ramen, deci n-aş putea să am o părere despre asta. Cert e că mi-a plăcut foarte mult. Am testat şi din Tantanmen-ul Antoniei şi mi s-a părut interesant, dar n-aş fi putut mânca o porţie întreagă, e prea săţios pentru gustul meu.

Am devorat în vreo 10 minute porţia, chiar dacă e mare şi unii oameni nu reuşesc s-o termine. Până la urmă nu doar că nu mâncasem nimic în ziua aia, dar aşteptam de 3 luni să testez acest dish. În plus, în regulile casei (oh, regulile, au atâtea reguli şi indicaţii legate de acest ramen!) scrie că e recomandat să-l mănânci în 15 minute ca să rămână toate ingredientele fresh.

Pentru că eram într-un moment de curaj nebunesc, ne-am comandat două porţii de Matcha Tiramisu, nu doar una. Desertul ăsta s-a dovedit a fi mare şi bun. L-am terminat rapid şi am cerut nota în punctul în care ne pregăteam să ne rostogolim spre casă. Total timp petrecut în restaurant: vreo 38 de minute. Eficienţă japoneză aş putea spune.

Cât timp stăteam la masă a venit o doamnă să întrebe de locuri fără rezervare, apoi a amintit şi ea de episodul cu Soup Nazi. E clar, treaba asta nu e numai în mintea mea.

Nota a fost 200 şi ceva de lei, găsiţi preţurile aici. 60 de lei deserturile, 65 un ramen, 67 celălalt ramen cu tot cu creveţii extra şi 17 lei apa. La schimb am primit una dintre experienţele culinare inedite, una care ne va rămâne în minte mult timp de-acum încolo.

Deci până la urmă merită Ramen Sunday? În primul rând Papila merită un spaţiu mai mare. Nu ştiu dacă au în plan asta sau nu, dar lucrurile vor continua să escaladeze. Şi dacă nu se mută, poate că merită să caute alte soluţii privind rezervările pentru că pierd clienţi pe bandă rulantă în momentul ăsta, sunt o mulţime de oameni care ar merge să mănânce un ramen dacă ar avea ocazia. Poate că ar fi o variantă să facă rezervări pe o perioadă mai lungă de timp, chiar dacă ştii că mănânci în martie, măcar ai un loc asigurat la masă.

Dar per total merită să te agiţi puţin ca să obţii ceva bun, cam ca în viaţă. O să mai mergem? Probabil că mai încercăm la primăvară, când vor fi mai multe mese şi la exterior, ceea ce va dubla capacitatea localului. 

7 comentarii. Leave new

  • Ce bine că ai scris despre asta, eu credeam că poți face rezervare oricând. Hai că o să stau și eu mâine cu ochii pe rezervări, poate am noroc.
    Papila fac mâncare bună în general și trebuie susținuți mereu. Nu vrem să facă o ”califească” și să se strice.
    Iar celelalte restaurante își pot ”up their game” pentru a fi competiție în mai multe zone din București. Am mâncat ramen bun la Edo Sushi, dar clar nu are popularitatea acestuia. Sper să pot compara curând și gustul.

    Răspunde
  • Mi s-a facut foame dupa ce am citit articolul asta! 🙂

    Răspunde
  • Mai găsești ramen și la Yuki Japanese Home Dining în Floreasca, diferența față de Papila fiind că restaurantul chiar are specific japonez.

    Recomand o vizită acolo nu doar pentru ramen, ci pentru atmosfera faină și meniul variat de feluri japoneze care nu sunt sushi.

    Răspunde
  • Din moment ce servesc Ramen doar duminica intre 12:00-19:00 si se umplu instant rezervarile de ce ar schimba ceva pe partea asta?

    Răspunde
  • Chiar ieri am încercat să rezerv, pe la 12, evident erau deja toate locurile ocupate.
    Ultima dată cînd am fost, acum vreun an, se rezerva telefonic, și găseai loc și joi dacă sunai. Așa că a fost o surpriză neplăcută faptul că deja la 12 nu mai erau locuri.
    Încă o treabă stricată de excesul de automatizare.

    Răspunde
    • Păi nu e stricată de excesul de automatizare. E vorba de cererea care a crescut foarte mult. Dar mi-au spus cei de la Papila că lucrează la asta și vor veni cu vești în curând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu