piata

IN Gânduri de zi cu zi

pexels-photo-46277

Samsung a rechemat toate telefoanele Note 7. Apoi 2,8 milioane de maşini de spălat. Go Pro a rechemat toate dronele Karma după doar 14 zile de vânzare efectivă.

Astea sunt doar 3 cazuri extrem de cunoscute ce au apărut în ultima lună. Nu sunt primele şi nu vor fi nici ultimele. Ţin minte că acum 15 ani era ştire naţională dacă un producător de maşini japoneze rechema vreun model pentru probleme serioase, auzeai zile întregi despre asta. 

Acum nu mai e nimic extraordinar când nu funcţionează ceva, ştirea apare doar când obiectul ne pune viaţa în pericol. 

Iar problema de fond vine de la ritmul nebun în care se produc aceste produse. Timpul de dezvoltare e tot mai scurt, an de an producătorii de telefoane trebuie să scoată noi modele. Acţionarii cer vânzări tot mai mari, publicul vrea noi feature-uri cât mai spectaculoase, mai multă putere, mai multă baterie, viteză mai mare, altitudine, presiune, totul. De unde se obţine timpul ăsta? Păi se taie din timpul de testare, se merge pe calcule matematice, pe testarea cu aparatură care uneori dă greş. Dacă o configuraţie e performantă pe hârtie nu e obligatoriu să se comporte OK şi în practică. 

Mai nasol e că nu văd vreo soluţie prin care chestia asta să se schimbe.

IN Casual stuff

shutterstock_94173583_small

Sau, mai bine zis, pieţarii.

Mi-am dat seama zilele trecute că în vară n-am ajuns decât de vreo 2 ori în piaţă, în restul timpului cumpărând totul de la supermarket. Şi în weekend mi-am adus aminte de ce nu mai fac piaţa atât de des.

  1. 90% dintre pieţari strâmbă din nas dacă alegi legumele sau fructele pe care vrei să le cumperi. Unii pur şi simplu nu te lasă. Adi Hădean zice că trebuie să protestezi cumpărând de la vecinul, mie îmi taie tot cheful de cumpărături un astfel de comerciant.
  2. Mereu e o problemă cu restul. Recent, am fost pus în situaţia ridicolă de a-mi fi refuzaţi atât banii „prea mici”, cât şi banii „prea mari”. Am vrut să iau o jumătate de kilogram de ceapă (2 lei/kg), am scos din portofel o bancnotă de 5 lei şi precupeaţa mi-a zis să-i dau 1 leu, că n-are rost să-mi dea rest de la 1 leu. Ok, şi dacă veneau 100 de clienţi, toţi cu bancnote de 100 de lei, ce făcea, murea de foame? Dar staţi, că mai e! M-am scotocit prin buzunare, am găsit o monedă de 50 de bani, 4 de 10 bani şi 2 de 5 bani. I-am întins mărunţişul, la care femeia zice „pe ăia de 5 bani păstraţi-i, că n-am ce să fac cu ei, sunt prea mici”. Recunosc, la chestia asta n-am avut replică. Am ridicat din umeri şi am plecat mai departe cu ceapa în valoare de 1 leu, în timp ce vânzătoarea continua să discute pe tema asta cu o altă clientă. E prima oară când aud aşa ceva, să fie 5 lei bancnotă prea mare şi 5 bani monedă inutilă. Practic, femeia era pe nişa ei: vindem ceapă doar celor care au bancnote de 1 leu.
  3. Prea mulţi speculanţi. În general sunt ţigani, şi asta n-ar fi o problemă dacă s-ar purta civilizat. Dar ei sunt primii care comentează când vrei să-ţi alegi produsele.
  4. Depozitarea în condiţii precare. Nu, să laşi o pătură peste roşii şi să pleci acasă până a doua zi nu se cheamă că ai depozitat marfa. Unele legume şi fructe sunt destul de perisabile, iar condiţiile din pieţele româneşti încă sunt precare, comparativ cu ce oferă supermarketurile.
  5. Pierderea avantajului legat de provenienţă. Găseşti legume româneşti cu gust bun şi la supermarket, de multe ori la acelaşi preţ cu cel din piaţă. Pe vremuri greu găseai zarzavaturi bune, cartofii erau mai mult din Spania, castraveţii din Turcia, dar acum sunt mari şanse să fie mai bune alea de la Cora sau Carrefour decât ce se găseşte în piaţă. Pentru că serele cu dotări vând către marile magazine, iar mulţi dintre micii producători care ajung cu marfa în piaţă n-au logistică să-şi apere produsele de ger, grindină şi alte fenomene ale naturii.

Şi cum la noi nu există nişte pieţe mişto ca alea din Barcelona (sau măcar ca cea din Budapesta), nu văd de ce ar mai rezista pe termen lung.

Luciano Mortula / Shutterstock.com

IN Casual stuff

hala_obor2

Am ajuns săptămâna trecută pe la Obor după vreo 7-8 ani. Când eram mic mergeam acolo foarte des cu bunicul, care lua o plasă textilă, îşi punea o şapcă plată pe cap şi pornea cu viitorul blogger de mână într-o plimbare de 2 staţii. De cele mai multe ori trebuia să cumpărăm nişte zarzavaturi, poate un kilogram de cartofi, nişte roşii. Mereu pierdeam cel puţin 2 ceasuri pe acolo, pentru că bunicului îi plăcea să se uite. Şi mă uitam şi eu cu el, la oameni şi la vitrinele cu carne, cu brânză şi cu peşte, toate ticsite cu produse în Hala Obor. Imaginile şi mirosul mi s-au întipărit în minte deşi la vremea aia aveam 5-6 ani. Era prin ’93-’94 şi cred că bunicului îi plăcea pur şi simplu să vadă vitrine pline, după atâţia ani în care le văzuse goale.

Când am intrat în Piaţa Obor am avut o surpriză extrem de plăcută, în primul rând pentru că am lăsat maşina în parcarea subterană (2 lei ora, curat, acces cu liftul direct în piaţă) şi în al doilea rând pentru că totul e foarte civilizat. Au trecut 5 ani de când s-a deschis noua piaţă Obor şi totuşi arată în continuare foarte bine. Comercianţii sunt de toate felurile, unii mai coloraţi, alţii mai producători, ai de unde alege. La etaj sunt o grămadă de magazine cu brânză şi carne, care credeam că s-au mutat din Hală. Aşa am ajuns să mă întreb ce-o mai fi acolo, eram aproape convins că s-a închis. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Se dă această ştire:

#DezbatereaSerii, pe #DrumcuPrioritate: de la 1 Mai, țăranii nu vor mai putea să vândă în piață dacă nu dau la schimb o…

Posted by Radio Europa FM on Tuesday, 28 April 2015

Mie mi se pare incredibil. Cu chestia asta vor reuşi să scoată în afara legii o bună parte din micii producători. Eu fac piaţa în Militari, atât la Gorjului cât şi la Veteranilor vin ţărani din Giurgiu şi Dâmboviţa. Iau rata cu câteva paporniţe şi aduc ceapă, usturoi, salată verde, zarzavaturi. Uneori găsesc loc pe lângă vânzătorii obişnuiţi (putem să le spunem şi speculanţi) şi îşi vând marfa pentru ceva bani în plus. Produsele lor sunt foarte bune de obicei, pentru că e producţia mică şi e îngrijită cu mare atenţie, oamenii ăia mănâncă şi ei din ce cultivă acolo. Citeşte tot articolul

Au dat drumu pietelor volante. Adica s-au gandit ei ca e foarte ok daca in loc sa amenajeze niste piete, mai bine fac unele pe care pac-pac.. imediat le-ai strans. Inteleg ca in Giulesti sarbi e populatie care ar dori o piata. Si in Ferentari sunt oameni care prefera o piata mai aproape de casa. Chiar si in Pantelimon isi are locul piata volanta. Dar. Cine naiba se duce sa-si faca cumparaturile de pe strada Edgar Quinet? (stradutza dintre Universitate si Arhitectura). Dupa ce ca e inghesuita strada aia, dupa ce ca sunt o gramada de masini acolo, ei mai fac si o piata? Pe cand o puneti si de un bloc, domnilor? Si in plus… cine ar vrea sa cumpere fructe si legume de acolo? Sunt 5 blo curi in zona si alea cu o gramada de firme.

Mai ales ca e vacanta deci nu poti sa presupui ca vin studentii sa ia cartofi si rosii din piata volanta. Prin urmare, de ce sa faci in buricu targului o piata volanta care mai mult incurca lumea? De primar ce esti.

Meniu