Ştiu o grămadă de provinciali cărora le e teamă să conducă prin Bucureşti. Chiar dacă se bagă prin trafic, o fac cu frică, merg încet, încurcă circulaţia şi, evident, ajung să fie claxonaţi de toţi şoferii care vor să câştige 5 minute pe traseu. Uneori o fac şi eu, alteori evit să stau în preajma lor şi îi depăşesc cât se poate de repede. Numerele de provincie înseamnă viraje luate brusc, căutări nesfârşite de străzi sau locuri de parcare şi un comportament ezitant la volan.
Mai răi decât provincialii fricoşi sunt zmeii. Ăia care sunt convinşi că la capitală se merge nebuneşte şi tocmai de-aia e nevoie să meargă şi ei la fel. Ăia care nu respectă regulile pentru că sunt la Bucureşti şi aici „e o junglă”. Ăia care parchează pe unde apucă şi li se pare normal. Din păcate nu se vede numărul băiatului de mai sus, dar era de prin Prahova. În fundal se observă un Megane mai vechi de Caraş-Severin. Citeşte tot articolul
