„Conduc ca la Bucureşti”

Ştiu o grămadă de provinciali cărora le e teamă să conducă prin Bucureşti. Chiar dacă se bagă prin trafic, o fac cu frică, merg încet, încurcă circulaţia şi, evident, ajung să fie claxonaţi de toţi şoferii care vor să câştige 5 minute pe traseu. Uneori o fac şi eu, alteori evit să stau în preajma lor şi îi depăşesc cât se poate de repede. Numerele de provincie înseamnă viraje luate brusc, căutări nesfârşite de străzi sau locuri de parcare şi un comportament ezitant la volan.

Mai răi decât provincialii fricoşi sunt zmeii. Ăia care sunt convinşi că la capitală se merge nebuneşte şi tocmai de-aia e nevoie să meargă şi ei la fel. Ăia care nu respectă regulile pentru că sunt la Bucureşti şi aici „e o junglă”. Ăia care parchează pe unde apucă şi li se pare normal. Din păcate nu se vede numărul băiatului de mai sus, dar era de prin Prahova. În fundal se observă un Megane mai vechi de Caraş-Severin.

Aceşti şoferi poartă o mare parte de vină pentru haosul din traficul bucureştean. Când ajung în capitală nu uită regulile de circulaţie, ci le încalcă în mod deliberat (!) tocmai pentru că aici aşa se face şi altfel nu supravieţuieşti. Îţi taie calea „ca la Bucureşti”, pun frână brusc şi schimbă direcţia, întorc pe linie continuă etc.

Evident, comportamentele astea există şi la băştinaşi, că la 1 milion de maşini (să zicem 500.000 cu numere B/IF) găseşti câteva mii de idioţi, dar nu reprezintă o normă.

Şi la ăştia se mai adaugă şi puştii veniţi în Bucureşti la facultate şi care după 2 luni sunt stăpânii şoselelor. Nu ştiu mai mult de 2 bulevarde, dar acolo sunt cei mai tari! Ah, şi mai există şi exemplare ca Piticu, care au număr de provincie dar sunt aproape bucureşteni (Argeş e un indicativ care mi se pare ca i se potriveşte de minune).

PS: Excepţie totală face Oradea. La cum se conduce acolo, îi înţeleg pe oameni dacă sunt speriaţi de bombe. Maşinile din Oradea zici că au toate un semn imaginar de Şcoală pe maşină, atât de încet se mişcă.