După ce s-a umplut de mașini Tesla prin România și ne-am lămurit câtă minte au unii dintre proprietari, cred că a venit momentul să renunțăm la mitul șoferului de Tesla care e dintr-o categorie socială superioară. Proprietarul de Tesla nu e acest super-om ecologist și avangardist care își cumpără o experiență, o extensie a stilului său de viață. Nu e acest şofer arian care păşeşte pe norişori pufoşi în timp ce se îndreaptă se cutia lui cu tehnologie. Citeşte tot articolul
Un tip a avut un moment în care a simţit nevoia să arate că e cocoş, s-a întâlnit cu unul la fel de idiot ca el, aşa că acum e cercetat pentru tentativă de omor.
Cam asta e, pe scurt, povestea cu acel şofer care l-a luat pe capotă pe unul prin Bucureşti.
Nici nu prea contează ce a declarat el pe urmă, putea să spună şi că i-a alunecat piciorul pe acceleraţie, că a avut un spasm, că a căzut o piatră pe pedală. Se vede foarte clar că e un episod de cocoşism. „Cum, bă, mă blochezi tu pe mine?”. Citeşte tot articolul
Unul dintre momentele în care îmi pare rău că nu ţin camera de bord montată şi prin oraş.
Aseară mă întorceam de la Metro Băneasa şi circulam regulamentar pe banda 1 a DN1, cu gândul să fac stânga peste pasaj şi s-o iau spre Bulevardul Aerogării (adică pe la Cocoşatu). Practic, eram aici. Cu vreo 50 de metri înainte să ajung în punctul ăsta pe care vi l-am indicat, am văzut un Audi „Aseize” cu numere de Alba care avea aprinse becurile de frână. Am frânat de la 70 la 40-50 km/h. M-am gândit că i-a sărit un câine în faţă, sau are o problemă, sau ceva. Omul oprise de tot. Cu mâna dreaptă am pus avariile şi am băgat o frână mai sănătoasă cu ochii mai mult în retrovizoare, rugându-mă să poată frâna şi băiatul din spatele meu, şi ăla din spatele lui, şi toţi ceilalţi care intenţionau să se bage pe banda aia. Citeşte tot articolul
Am avut câteva drumuri de făcut, am numărat vreo 4-5 accidente uşoare. Aş putea paria că în fiecare era cel puţin un viteaz care n-avea cauciucuri de iarnă, că „mergea uşor”.
Am traversat azi 4 sectoare din capitală, primul utilaj de deszăpezire pe care l-am văzut a fost în sectorul 6. Coincidenţă maximă: fix acolo se circula decent. În rest polei sau zăpadă pe jos.
Încă sunt cetăţeni care nu şi-au pus anvelopele de iarnă. Şi care stăteau azi la vulcanizări. Înţeleg că nu s-au îmbulzit cu ceilalţi fraieri la prima zăpadă, dar ce-au păzit în ultimele două săptămâni?
Dacă eşti blondă, ai un SUV KIA şi ţi s-a ars un bec, ţine farurile stinse, chiar dacă e noapte. Poate că aşa nu observă niciun poliţist că ai un far ars şi nu te opreşte.
Am văzut şi luminiţele de la Universitate, zici că sunt cumpărate din Dragonul Roşu şi aranjate de o vânzătoare din Bucur Obor. Bucureştiul n-a mai arătat aşa cheap de mulţi ani.
În rest, rămân valabile regulile de şofat pe zăpadă.
Dacă Vali vrea vizită medicală periodică pentru ăia cu permis, eu mi-aş dori şi nişte teste de logică la intrarea în oraş. Pici testul, laşi maşina în parcare şi mergi cu metroul.
În seara asta eram în drum spre casă, pe Şoseaua Virtuţii, când Loganul cu numere de Teleorman din faţa mea a dat semnal şi a oprit. Prima oară am crezut că lasă pe cineva. Pe urmă am dat un flash scurt, imediat după a început corul de claxoane din spate. Tot puhoiul de maşini care venea de la Crângaşi s-a împiedicat de-un ciot de Logan de Teleorman. Am claxonat şi i-am făcut semn omului să meargă în parcarea de la McDonald’s dacă tot vrea să aştepte, că era la 3 metri. Până la urmă a mers uşor-uşor mai în faţă şi a oprit chiar în dreptul restaurantului, de nu mai putea nimeni să iasă din parcarea aia.
Eu am intrat la McDrive, am luat nişte Crispy Strips, am oprit în parcare să vorbesc la telefon, am mai stat 5 minute, se făcuse ambuteiaj maxim. M-am dat jos din maşină şi m-am dus lângă Logan. O tanti vorbea la telefon, un nene 60+ (probabil ta-su) stătea. Citeşte tot articolul
Am o vecină cu un Peugeot 206 care probabil că a făcut Războiul de 100 de ani şi care continuă să pună zi de zi dispozitivul ăla de blocare a volanului.
Are alarmă, are maşina parcată sub geam, şi cu toate astea pune şi antifurt pe volan pentru că… habar n-am.
Serios, câte cazuri de maşini furate să mai fie? Şi vorbesc de maşini de-astea absolut banale, care au peste 10 ani, n-au nicio legătură cu noţiunea de lux şi care nu valorează mai mult de 4-5000 de euro.
Ca să nu mai spun că Militari e un cartier destul de liniştit, am uitat eu geamul complet deschis la Hoimobil peste noapte şi nu a dispărut nimic.
Plus că hoţii cred că văd antifurtul ăla şi se sparg de râs.
Foto via
Ştiu o grămadă de provinciali cărora le e teamă să conducă prin Bucureşti. Chiar dacă se bagă prin trafic, o fac cu frică, merg încet, încurcă circulaţia şi, evident, ajung să fie claxonaţi de toţi şoferii care vor să câştige 5 minute pe traseu. Uneori o fac şi eu, alteori evit să stau în preajma lor şi îi depăşesc cât se poate de repede. Numerele de provincie înseamnă viraje luate brusc, căutări nesfârşite de străzi sau locuri de parcare şi un comportament ezitant la volan.
Mai răi decât provincialii fricoşi sunt zmeii. Ăia care sunt convinşi că la capitală se merge nebuneşte şi tocmai de-aia e nevoie să meargă şi ei la fel. Ăia care nu respectă regulile pentru că sunt la Bucureşti şi aici „e o junglă”. Ăia care parchează pe unde apucă şi li se pare normal. Din păcate nu se vede numărul băiatului de mai sus, dar era de prin Prahova. În fundal se observă un Megane mai vechi de Caraş-Severin. Citeşte tot articolul
Am o dilemă de mai mult timp şi n-am apucat niciodată să mă lămuresc. Nu vi se pare că mulţi şoferi de ambulanţă sunt cam slab pregătiţi pentru genul de job pe care se presupune că îl au? Ştiu că e o responsabilitate imensă, ştiu că lucrează sub presiune şi condiţii de stres foarte mari, însă uneori mi se pare că fac alegeri total nepotrivite.
Am observat de multe ori ambulanţe care alegeau străzi foarte aglomerate la ore de vârf în condiţiile în care existau alternative reale la îndemână. Are cineva idee ce fel de pregătire au oamenii ăştia? Sunt simpli şoferi sau fac şi nişte cursuri speciale? La SMURD, de exemplu, n-am întâlnit problema asta.
Sunt multe cazuri în care oamenii ar vrea să se dea la o parte, dar n-au unde.
Am citit pe mai multe bloguri vorbe ‘de bine’ la adresa celor care claxoneaza la semafor fix cand se face verde. Ce-i drept, sunt cazuri in care dai sa pleci si ala din spate tot claxoaneaza. Cu toate astea, practica (pe care o folosesc si eu, recunosc) are alta logica: aceea de a-l atentiona pe cetateanul care se uita pe pereti, cauta chestii in torpedo sau vorbeste la telefon.
Astfel ca e mult mai ok sa dai un claxon scurt si discret mai ales cand esti a 2-a masina de la semafor si vezi clar ca dobitocul nu se uita. Si la polul opus sunt si momentele alea in care staaaaai ca prostu si astepti sa plece ala. Si atunci incep aia din spate sa claxoneze. Same shit.
Sigur, oamenii civilizati vor spune ca in vest nu e deloc asa, lumea asteapta oricat si n-are nervi. Va rog sa mergeti voi cateva saptamani prin Bucuresti si pe urma sa ramaneti civilizati. Nu-i asa Andreea?
Nota: nu plecati zilele astea prin centru cu masina. este un mix de mittinguri, summit nato si zi ploioasa de luni.
