Intr-o perioada in care se vorbeste tot mai mult despre web 3.0 si ce va insemna el pentru user, intr-un moment in care advertisingul ‘conventional’ lasa loc advertisingului interactiv, la facultatile de comunicare se predau niste lucruri desprinse din filmele alb-negru.
Cand toata lumea se plange de spam (in sensul de comunicare promotionala nedorita), in sistemul de invatamant se predau tehnici de elaborare a newsletterelor care se trimit apoi unor persoane aflate in baze de date(alea care se cumpara cu cateva milioane), metode de chestionare prin telefon/mail si detalii privind focus-grupurile.
Toate astea sunt predate unor tineri care n-au venit la comunicare pentru un motiv anume si care vor sa afle in facultate ce vor face in viata.
Si astfel ajung sa iasa pe piata tot felul de pseudo-piariste pe care le ia toata lumea la misto (nu sunt misogin in cazul de fata, baietii gasesc un job pe la flamingo). Si ne plangem ca habar nu avem sa facem un comunicat de presa sau o strategie de brand. Asta pentru ca redactare de texte se face doar intr-un facultativ prin anul 1 si intr-un curs in anul 3.
Cu toate astea, profesorii de comunicare nu sunt platiti mai prost decat cei de la medicina (desi acolo nu mai ai nevoie de 2000 de traininguri, cursuri si seminarii ca sa stii sa operezi). Diferenta e subtila dar consistenta: in medicina lucrezi extra ca sa te perfectionezi– in comunicare lucrezi extra ca sa te poti angaja. Misto, nu?
PS: nu sunt nici deprimat, nici revoltat pe sistem ci pur si simplu imi pare rau de marea de oameni care o sa ajunga sa faca orice altceva decat comunicare.
LE: Razvan Matasel se plange pe blogul lui si al lui Arsenoaiei chiar de chestia asta. Cititi si bagati la cap.
