Într-una din serile petrecute la Strasbourg am ajuns la un restaurant foarte drăguţ ascuns într-o curte interioară de prin centrul oraşului. Nu mai mult de 7-8 mese, 3 preparate din peşte, 3 peparate cu vită şi miel, 4 tipuri de desert. Toate gătite excelent. Linişte, parcă nişte muzică în surdină, patroana care muncea cot la cot cu vreo 2 angajaţi plus cei care mai erau la bucătărie.
Cred că aia e fericirea. Să ai un business mic pentru care să munceşti cu drag şi să-ţi vezi de viaţă fără să deranjezi pe nimeni. Citeşte tot articolul
